Legislaţie

LEGEA Nr. 190 din  19.07.1994 cu privire la petiţionare

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Art. 1. – Prezenta   lege  determină  modalitatea  de  examinare   a petiţiilor  cetăţenilor Republicii Moldova, adresate organelor de  stat, întreprinderilor,   instituţiilor   şi   organizaţiilor   (denumite   în continuare  organe),  în  scopul asigurării  protecţiei  drepturilor  şi intereselor lor legitime.

Art.11. – Prezenta  lege  se extinde asupra modului de examinare  a petiţiilor   adresate  de  organizaţiile  legal  constituite  în  numele colectivelor pe care le reprezintă. [Art.1/1 introdus prin Legea nr.454-XIV din 18.06.99]

Art.2. – Sub  incidenţa  prezentei  legi cad  cetăţenii  străini  şi apatrizii,  ale  căror drepturi şi interese legitime au fost  lezate  pe teritoriul Republicii Moldova.

Art. 3. – (1)   Prezenta  lege  nu  se  extinde  asupra  modului  de examinare  a petiţiilor, prevăzut de legislaţia de procedură penală,  de procedură civilă, cu privire la contravenţiile administrative, precum şi de legislaţia muncii.

(2) Modul de  examinare a cererilor privind încălcările  drepturilor şi   libertăţilor   constituţionale  ale  omului  se  reglementează   de legislaţia cu privire la avocaţii parlamentari. [Alin.2 art.3 introdus prin Legea nr.18-XIII din 14.05.98]

Art. 4. -(1) Prin  petiţie, în sensul prezentei legi, se înţelege orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri.

(2) Cererea prealabilă se adresează organului emitent. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, organului emitent sau organului ierarhic superior.

(3) Petiţionarul, care nu este satisfăcut de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă. [Art.4 completat prin LP63 din 11.04.2001 MO52-54 din 17.05.2001]

Art. 5, – Petiţia  se  depune în scris în limba de stat  sau  într-o altă  limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

Art. 6. – Petiţiile,  ce ţin de problemele securităţii naţionale, de drepturile  şi  interesele legitime ale unor grupuri largi de  cetăţeni, ori  care  conţin propuneri privind modificarea legislaţiei,  deciziilor organelor  de  stat,  se  adresează  Preşedintelui  Republicii  Moldova, Parlamentului şi Guvernului.

Art. 7. – (1) Petiţiile, în care sînt abordate oricare alte probleme decît  cele menţionate la art. 6, se adresează organelor sau persoanelor oficiale, de a căror competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor.

(2) Petiţiile,  în care este atacat un act, o decizie, o acţiune ori inacţiune  a  unui  organ administrativ sau persoană oficială,  care  au lezat  drepturile şi interesle legitime ale petiţionarilor, se adresează organului ierarhic superior de primă instanţă.

(3) Petiţiile, în care sînt atacate deciziile organizaţiilor care nu au  organele lor superioare, precum şi deciziile executivelor  raionale, primăriilor  oraşelor de subordonare republicană, se adresează instanţei judecătoreşti.

Art. 8. – (1)    Petiţiile   se   examinează   de   către   organele corespunzătoare  în  termen  de  o lună, iar cele  care  nu  necesită  o studiere şi examinare suplimentară – fără întîrziere sau în termen de 15 zile de la data înregistrării.

(2) În cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de către  conducătorul  organului  corespunzător cu cel mult o  lună,  fapt despre care este informat petiţionarul.

(3) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de o lună de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului.

(4) Petiţiile (cererile) prin care se solicită  o  informaţie oficială  se examinează  în termenele stabilite în legislaţia privind accesul  la informaţie.

[Art.8 completat prin LP63 din 11.04.2001 MO52-54 din 17.05.2001] [Art.8 completat prin LP312 din 28.06.2001 MO81-83 din 20.07.2001]

Art. 9. – (1)  Dacă  petiţia ţine de competenţa altui organ,  ea  se expediează  acestui organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării  petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.

(2) Se interzice  remiterea  petiţiilor  organelor  sau  persoanelor oficiale, acţiunile ori deciziile cărora sînt atacate. [Art.9 modificat prin LP312 din 28.06.2001 MO81-83 din 20.07.2001]

Art. 10. – (1)   Petiţiile   trebuie  să  fie  semnate   de   autor, indicîndu-se numele, prenumele şi domiciliul.

(2) Petiţiile care nu întrunesc condiţiile prevăzute la alin. (1) se examinează de către organele corespunzătoare doar în cazul în care acestea conţin informaţii ce vizează securitatea naţională şi ordinea publică. [Art.10 modificat prin LP687/29.11.2001, MO150/11.12.2001 art.1203]

Art. 11. – Petiţionarul are dreptul:

a) să expună  personal  argumente organului sau  persoanei  oficiale care examinează petiţia;

b) să beneficieze de serviciile avocatului;

c) să prezinte  organului  sau  persoanei oficiale  care  efectuează examinarea   materiale  suplimentare  ori  să  solicite  organului   sau persoanei oficiale de a cere aceste materiale;

d) să ia cunoştinţă de materialele examinării;

e) să primească   răspuns  în  scris  ori  oral  despre  rezultatele examinării;

f) să ceară repararea pagubei în modul stabilit de legislaţie.

Art. 12. – (1) Organul sau persoana oficială cărora le-au fost adresate petiţiile sînt obligate:

a) să examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege;

b) să asigure restabilirea drepturilor lezate şi recuperarea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat;

c) să asigure executarea deciziilor adoptate în urma examinării petiţiilor.

(2) Organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi, după caz, să anuleze sau să modifice actul administrativ.

(3) Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi să anuleze actul administrativ, în întregime sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să anuleze actul administrativ emis cu acordul său. [Art.12 modificat prin LP63 din 11.04.2001 MO52-54 din 17.05.2001]

Art. 13. – (1)   În  procesul  examinării  petiţiei  nu  se   admite divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei  lui sau a altor informaţii, dacă acestea lezează drepturile  şi interesele lui legitime, precum şi a informaţiilor ce constituie secrete de stat.

(2) Nu se admite  elucidarea unor informaţii privind  personalitatea petiţionarului, dacă acestea nu se referă la conţinutul petiţiei.

Art. 14. – (1)   Rezultatul   examinării  se  aduce  la   cunoştinţă petiţionarului în scris, iar cu consimţămîntul lui – oral.

(2) Răspunsul  trebuie să fie bazat pe materialele examinării şi  să conţină trimiteri la legislaţie.

Art. 15. – În   cazul   cînd  cerinţele  expuse  în   petiţie   sînt recunoscute  legale,  organul  sau persoana oficială,  care  au  adoptat decizia  despre satisfacerea lor, sînt obligate să ia măsuri în  vederea compensării prejudiciilor materiale, în condiţiile legii, să soluţioneze problema responsabilităţii persoanelor vinovate de încălcarea legii.

Art. 16. – Petiţionarii,  care  consideră  că  drepturile  lor  sînt lezate şi nu sînt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale care  au  examinat  petiţia,  au  dreptul de a  se  adresa  în instanţa de contencios administrativ în termen de 6 luni din ziua comunicării deciziei sau, în caz  dacă  în intervalul menţionat nu au primit răspuns – din ziua  cînd trebuiau să-l primească.

(2) Petiţionarul  depune în instanţa de contencios administrativ, concomitent  cu cererea,  şi  răspunsul  organului  sau persoanei  oficiale,  care  i-au refuzat restabilirea dreptului.

(3) În cazul  cînd  petiţionarul  nu  a primit nici  un  răspuns  în termenele  stabilite,  el va menţiona acest fapt în cererea depusă,  iar instanţa de contencios administrativ va cere răspunsul respectiv.

(4) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. [Art.16 modificat prin LP63 din 11.04.2001 MO52-54 din 17.05.2001]

Art. 17. – Încălcarea  ordinii  oficial  stabilite de  organizare  a lucrului  cu petiţiile, precum şi a evidenţei sau păstrării lor de către persoanele   special   desemnate  pentru  aceasta,  atrage   după   sine răspunderea  disciplinară.  În lipsa persoanelor  indicate,  răspunderea disciplinară o poartă conducătorul organului respectiv.

Art. 18. – Refuzul  neîntemeiat de a examina petiţia sau tărăgănarea examinării   ei,  adoptarea  unor  decizii  ce  contravin   legislaţiei, divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei lui atrage după sine răspundere administrativă.

Art. 19. – Persecutarea  petiţionarului  în legătură  cu  înaintarea petiţiei  ori  cu exprimarea unor aprecieri critice ce se conţin în  ea, precum  şi acţiunile prevăzute la art. 18, dacă acestea au fost însoţite de  abuz de putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depăşire  a atribuţiilor  de serviciu, de atitudine neglijentă faţă de  îndatoririle sale  din partea persoanelor cu funcţii de răspundere, în urma cărora au fost  prejudiciate considerabil drepturile petiţionarului, interesele de stat şi obşteşti atrage după sine răspundere penală.

Art. 20. – Petiţiile  adresate a doua oară, care nu conţin argumente ori  informaţii noi, nu se reexaminează, fapt despre care este  informat în scris petiţionarul.

Art. 21. – (1)   Persoanele   de  stat  de  rang  superior   primesc petiţionarii  în audienţă în modul stabilit de ele, dar nu mai rar de  o dată pe lună.

(2) Conducătorii  de ministere şi departamente organizează  primirea petiţionarilor  nu  mai  rar  de  două ori  pe  lună,  iar  conducătorii organelor  de autoadministrare locală, întreprinderilor,  instituţiilor, organizaţiilor – nu mai rar de o dată pe săptămînă.

Art. 22. – Lucrările de secritariat privind examinarea petiţiilor în organe se efectuează în modul stabilit de Guvern.

Art. 23. – Organizarea  şi  controlul asupra lucrului  cu  petiţiile revin organelor de autoadministrare locală, Guvernului şi Parlamentului.

LEGEA Nr. 982 din  11.05.2000 privind accesul la informaţie

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Articolul 1. Obiectul de reglementare al prezentei legi

(1) Prezenta lege reglementează:

a) raporturile dintre furnizorul de informaţii şi persoana fizică si/sau juridică în procesul de asigurare şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie;

b) principiile, condiţiile, căile şi modul de realizare a accesului la informaţiile oficiale, aflate în posesia furnizorilor de informaţii;

c) aspectele accesibilităţii informaţiei cu caracter personal şi protecţiei acesteia în cadrul soluţionării problemei accesului;  [Art.1 al.(1), lit.c) abrogată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

d) drepturile solicitanţilor informaţiei, inclusiv a informaţiei cu caracter personal;

d) drepturile solicitanţilor informaţiei; [Art.1 al.(1), lit.d) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

e) obligaţiile furnizorilor de informaţii în procesul asigurării accesului la informaţiile oficiale;

f) modalitatea apărării dreptului de acces la informaţie.

(2) Nu constituie obiect al prezentei legi raporturile care au legătură tangenţială cu raporturile enumerate în alineatul (1) al prezentului articol şi se referă la:

a) colectarea, prelucrarea, depozitarea şi garantarea integrităţii informaţiilor;

b) prezentarea obligatorie a informaţiilor prevăzute de lege de către persoane private autorităţilor publice, instituţiilor publice;

c) accesul autorităţilor publice, instituţiilor publice, persoanelor fizice şi/sau juridice, abilitate cu gestionarea unor servicii publice, la informaţiile aflate în posesia altor asemenea autorităţi publice, instituţii publice, persoane fizice şi/sau juridice;

d) furnizarea informaţiilor referitoare la propria activitate de către persoane fizice şi juridice private, partide şi formaţiuni social-politice, fundaţii, asociaţii obşteşti.

Articolul 2. Obiectivele prezentei legi

Prezenta lege are drept scop:

a) crearea cadrului normativ general al accesului la informaţiile oficiale;

b) eficientizarea procesului de informare a populaţiei şi a controlului efectuat de către cetăţeni asupra activităţii autorităţilor publice şi a instituţiilor publice;

c) stimularea formării opiniilor şi participării active a populaţiei la procesul de luare a deciziilor în spirit democratic.

Articolul 3. Legislaţia privind accesul la informaţie

(1) Legislaţia privind accesul la informaţie are la bază Constituţia Republicii Moldova, tratatele şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi include prevederile altor acte normative care reglementează raporturile ce ţin de accesul la informaţie.

(2) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele cuprinse în legislaţia naţională, se aplică normele tratatului sau acordului internaţional.

Articolul 4. Principiile politicii statului în domeniul accesului la informaţiile oficiale

(1) Oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale.

(2) Exercitarea drepturilor prevăzute în alineatul (1) al prezentului articol poate fi supusă unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei.

(3) Exercitarea drepturilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol nu va implica în nici un caz discriminarea bazată pe rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau pe origine socială.

Articolul 5. Subiecţii prezentei legi

(1) Subiecţi ai prezentei legi sînt furnizorul de informaţii şi solicitantul informaţiei.

(2) Furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt:

a) autorităţile publice centrale şi locale – autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească;

b) instituţiile publice centrale şi locale – organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial;

c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale, inclusiv de informaţii cu caracter personal.

c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale. [Art.5 al.(2), lit.c) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

(3) Pot solicita informaţii oficiale, în condiţiile prezentei legi:

a) orice cetăţean al Republicii Moldova;

b) cetăţenii altor state, care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova;

c) apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 6. Informaţiile oficiale

(1) În sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

(2) În sensul prezentei legi, drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate:

1) oricare din următoarele (sau o parte din acestea):

a) orice hîrtie sau alt material pe care există un înscris;

b) o hartă, un plan, un desen, o fotografie;

c) orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze;

d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism;

e) orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic;

2) orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al prezentului alineat;

3) orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului alineat.

(3) Informaţiile oficiale nedocumentate, care se află în posesia furnizorilor (persoanelor responsabile ale acestora), vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în ordine generală.

Articolul 7. Informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată

(1) Exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care corespund necesităţilor:

a) respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane;

b) protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii.

(2) În conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia:

a) informaţiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova; [Art.7 al.(2), lit.a) în redacţia  LP 66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]

b) informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie, tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor;

c) informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţie, accesul la care poate fi admis numai cu respectarea prevederilor articolului 8 din prezenta lege;

c) informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal; [Art.7 al.(2), lit.c) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

d) informaţiilor ce ţin de activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor de resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfăşurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică a oricărei persoane – aspecte reglementate de legislaţie;[Art.7 al.(2), lit.d) modificată prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]

e) informaţiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigaţii ştiinţifice şi tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau influenţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.

(3) Dacă accesul la informaţiile, documentele solicitate este parţial limitat, furnizorii de informaţii sînt obligaţi să prezinte solicitanţilor părţile documentului, accesul la care nu conţine restricţii conform legislaţiei, indicîndu-se în locurile porţiunilor omise una din următoarele sintagme: “secret de stat”, “secret comercial”, “informaţie confidenţială despre persoană”. Refuzul accesului la informaţie, la părţile respective ale documentului se întocmeşte cu respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege.

(4) Nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decît dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei securităţii naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît interesul public în cunoaşterea informaţiei.

(5) Nimeni nu poate fi pedepsit pentru că a făcut publice anumite informaţii cu accesibilitate limitată, dacă dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu poate să atingă un interes legitim legat de securitatea naţională sau dacă interesul public de a cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe care ar putea să o aducă dezvăluirea informaţiei.

Articolul 8. Accesul la informaţia cu caracter personal

(1) Informaţia cu caracter personal o constituie datele ce se referă la o persoană privată identificată sau identificabilă, a cărei dezvăluire ar constitui o violare a intimităţii persoanei, face parte din categoria informaţiei confidenţiale despre persoane. în sensul prezentei legi, nu constituie informaţie confidenţială datele ce ţin exclusiv de identificarea persoanelor (date ce se conţin în buletinele de identitate).

(2) Furnizorii de informaţii, posesori de informaţie cu caracter personal, sînt obligaţi să protejeze confidenţialitatea vieţii private a persoanei.

(3) Protejarea vieţii private a persoanei include:

a) dreptul la consimţămîntul persoanei a căror interese sînt atinse în procesul de divulgare a informaţiei cu caracter personal;

b) dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor în calitate de parte egală;

c) dreptul de a i se păstra anonimatul în cazul furnizării de informaţii cu caracter personal, cu respectarea confidenţialităţii;

d) dreptul de a controla şi a rectifica informaţiile neadecvate, incorecte, incomplete, neactualizate, irelevante;

e) dreptul de a nu fi identificată, în mod automat, în cadrul procedurii de luare a deciziilor asupra divulgării informaţiei;

f) dreptul de a se adresa în instanţele de judecată.

(4) Informaţiile cu caracter personal vor fi:

a) obţinute, colectate, prelucrate, păstrate şi utilizate corect, în scopuri legitime strict determinate;

b) veridice, adecvate, pertinente şi neexcesive în raport cu scopurile în care au fost obţinute;

c) conservate, într-o formă care să permită identificarea persoanei la care se referă, pe un termen nu mai mic de cel necesar realizării scopurilor pentru care au fost obţinute.

(5) Oricărei persoane i se va asigura accesul la informaţiile cu caracter personal despre sine. Ea are dreptul:

a) să ia cunoştinţă de aceste informaţii personal sau în prezenţa altei persoane;

b) să precizeze aceste informaţii în scopul asigurării plenitudinii şi veridicităţii lor;

c) să obţină, dacă este cazul, rectificarea informaţiilor sau lichidarea lor atunci cînd ele vor fi tratate neadecvat;

d) să afle cine şi în ce scop a utilizat, utilizează sau intenţionează să utilizeze aceste informaţii;

e) să ia copii de pe documentele, informaţiile despre sine sau de pe unele părţi ale acestora.

(6) Furnizorii de informaţii vor aplica măsurile necesare pentru protecţia informaţiilor contra distrugerii sau pierderii lor, contra accesului, modificării sau difuzării neautorizate, dar aceste măsuri nu pot limita dreptul de acces la informaţiile oficiale în condiţiile prezentei legi.

(7) Furnizorii de informaţii pot să divulge orice informaţii cu caracter personal şi care vor fi solicitate în conformitate cu prezenta lege doar în cazurile cînd:

a) persoana la care se referă consimte divulgarea lor;

b) informaţia solicitată, în integritatea sa, a fost pusă la dispoziţia publicului (publicată în conformitate cu legislaţia în vigoare), anterior datei solicitării.

(8) în cazul în care persoana la care se referă informaţiile cu caracter personal nu consimte divulgarea lor, accesul la aceste informaţii poate fi permis doar prin hotărîrea instanţei de judecată, care a stabilit că divulgarea va fi în interesul public, adică se va referi la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului înconjurător.

Articolul 8. Accesul la informaţia cu caracter personal

 (1) Informaţia cu caracter personal face parte din categoria informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată şi constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieţii private, intime şi familiale.

(2) Accesul la informaţia cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal. [Art.8 în redacţia LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

Articolul 9.  Accesul la informaţia păstrată în Fondul Arhivistic al Republicii Moldova

(1) Modalitatea accesului la informaţia păstrată în Fondul Arhivistic al Republicii Moldova este reglementată de Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi de prezenta lege.

(2) În caz de neconcordanţe între prevederile prezentei legi şi cele ale Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, se vor aplica dispoziţiile prezentei legi.

Articolul 10. Drepturile solicitanţilor

(1) Persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie.

(2) Dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în condiţiile legii.

(3) Orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate.

Articolul 11. Obligaţiile furnizorului de informaţii

(1) Furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat:

1) să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal;

2) să garanteze liberul acces la informaţie;

3) să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale;

4) să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege;

5) să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea;

6) să păstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele instituţiilor, ale căror succesoare sînt, actele ce stabilesc statutul lor juridic;

7) să asigure protejarea informaţiilor ce se află la dispoziţia sa de accesul, distrugerea sau modificarea nesancţionate;

8) să menţină informaţiile, documentele aflate la dispoziţia sa, în formă actualizată;

9) să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care i-a devenit cunoscută în cadrul propriei activităţi, dacă această informaţie:

a) poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;

b) poate preîntîmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice natură;

c) poate opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative ale răspîndirii acesteia;

d) comportă o deosebită importanţă socială.

(2) în scopul garantării liberului acces la informaţiile oficiale, furnizorul de informaţii:

a) va asigura un spaţiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanţilor;

b) va numi şi va instrui funcţionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare a informaţiilor oficiale;

c) va elabora, în conformitate cu prezenta lege, regulamente cu privire la drepturile şi obligaţiile funcţionarilor în procesul de furnizare a documentelor, informaţiilor oficiale;

d) va acorda asistenţa şi sprijinul necesar solicitanţilor pentru căutarea şi identificarea informaţiilor;

e) va asigura accesul efectiv la registrele furnizorilor de informaţii, care vor fi completate în conformitate cu legislaţia cu privire la registre;

f) va desfăşura întrunirile şi şedinţele sale în mod public, în conformitate cu legislaţia.

(3) în scopul facilitării liberului acces la informaţie, furnizorul de informaţii va publica sau va face în alt mod general şi direct accesibile populaţiei informaţiile ce conţin:

a) descrierea structurii instituţiei şi adresa acesteia;

b) descrierea funcţiilor, direcţiilor şi formelor de activitate ale instituţiei;

c) descrierea subdiviziunilor cu competenţele lor, programului de lucru al acestora, cu indicarea zilelor şi orelor de audienţă a funcţionarilor responsabili de furnizarea informaţiilor, documentelor oficiale;

d) deciziile finale asupra principalelor probleme examinate.

(4) În conformitate cu prezenta lege, informaţiile arătate la alineatul (3) al prezentului articol vor fi făcute publice în afara procedurii de examinare a cererilor privind accesul la informaţie.

(5) În scopul asigurării transparenţei activităţii instituţiilor, eficientizării accesului la informaţie, creării condiţiilor pentru căutarea, identificarea operativă a documentelor şi informaţiilor, autorităţile publice, instituţiile publice vor edita, cel puţin o dată pe an, îndrumare ce vor conţine liste ale dispoziţiilor, hotărîrilor, altor documente oficiale, emise de instituţia respectivă, şi domeniile în care poate furniza informaţii, vor pune la dispoziţia reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă date oficiale despre propria activitate, inclusiv despre domeniile în care poate furniza informaţii.

(6) Furnizorul de informaţii va proceda şi la alte forme de informare activă a cetăţenilor şi a mijloacelor de informare în masă.

Articolul 12. Solicitarea accesului la informaţiile oficiale

(1) Informaţiile oficiale vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în baza unei cereri scrise sau verbale.

(2) Cererea scrisă va conţine:

a) detalii suficiente şi concludente pentru identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau unor părţi ale acesteia);

b) modalitatea acceptabilă de primire a informaţiei solicitate;

c) date de identificare ale solicitantului.

(3) Cu excepţia cazurilor solicitării informaţiilor cu caracter personal, solicitantul poate să nu indice în cerere datele sale de identificare.[Art.12 al.(3) abrogat prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

(4) Cererea poate fi înaintată verbal în cazurile în care este posibil răspunsul pozitiv, cu satisfacerea imediată a cererii de furnizare a informaţiei. În cazul în care furnizorul intenţionează să refuze accesul la informaţia solicitată, el va informa solicitantul despre aceasta şi despre posibilitatea depunerii unei cereri scrise.

(5) Elaborarea şi furnizarea unor informaţii analitice, de sinteză sau inedite pot fi efectuate în baza unui contract între solicitant şi furnizorul de informaţii, contra unei plăţi negociabile, dacă furnizorul va fi disponibil şi în drept să realizeze o asemenea ofertă.

Articolul 13. Modalităţile accesului la informaţiile oficiale

(1) Modalităţile accesului la informaţiile oficiale sînt:

a) audierea informaţiei pasibile de o expunere verbală;

b) examinarea documentului (unor părţi ale acestuia) la sediul instituţiei;

c) eliberarea copiei de pe documentul, informaţia solicitate (de pe unele părţi ale acestora);

d) eliberarea copiei traducerii documentului, informaţiei (unor părţi ale acestora) într-o altă limbă decît cea a originalului, pentru o plată suplimentară;

e) expedierea prin poştă (inclusiv poşta electronică) a copiei de pe document, informaţie (de pe unele părţi ale acestora), copiei de pe traducerea documentului, informaţiei într-o altă limbă, la cererea solicitantului, pentru o plată respectivă.

(2) Extrasele din registre, documente, informaţii (unele părţi ale acestora), în conformitate cu cererea solicitantului, pot fi puse la dispoziţia persoanei date, într-o formă rezonabilă şi acceptabilă pentru aceasta, spre a fi:

a) examinate la sediul instituţiei;

b) dactilografiate, fotocopiate sau copiate într-o altă modalitate ce ar asigura integritatea originalului;

c) înscrise pe un purtător electronic, imprimate pe casete video, audio, alt purtător rezultat din progresul tehnic.

Articolul 14. Limba în care se vor prezenta informaţiile solicitate

(1) Informaţiile, documentele, solicitate în conformitate cu prezenta lege, vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în limba de stat sau în limba în care au fost elaborate.

(2) În cazul în care informaţiile, documentele au fost elaborate într-o altă limbă decît cea de stat, furnizorul de informaţii va fi obligat să prezinte, la cererea solicitantului, o copie a traducerii autentice a informaţiei, documentului în limba de stat.

Articolul 15. Examinarea cererilor privind accesul la  informaţie

(1) Cererile scrise cu privire la accesul la informaţie vor fi înregistrate în conformitate cu legislaţia cu privire la registre şi petiţionare.

(2) Cererile respective vor fi examinate şi satisfăcute de funcţionarii publici responsabili de furnizarea informaţiilor.

(3) Deciziile, luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate solicitantului într-un mod ce ar garanta recepţionarea şi conştientizarea acestora.

(4) În cadrul satisfacerii cererii privind accesul la informaţie, furnizorii vor lua toate măsurile necesare pentru nedivulgarea informaţiilor cu acces limitat, pentru protecţia integrităţii informaţiilor şi excluderea accesului nesancţionat la ele.

Articolul 16. Termenele de satisfacere a cererilor de acces la informaţie

(1) Informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie.

(2) Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice dacă:

a) cererea se referă la un volum foarte mare de informaţii care necesită selectarea lor;

b) sînt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea.

(3) Autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a termenului de furnizare a informaţiei şi despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului iniţial.

Articolul 17. Readresarea cererilor

Cererea de furnizare a informaţiei poate fi readresată altui furnizor, cu informarea obligatorie a solicitantului în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii şi cu acordul solicitantului, în următoarele cazuri:

a) informaţia solicitată nu se află în posesia furnizorului sesizat;

b) informaţia solicitată deţinută de alt furnizor ar satisface mai deplin interesul faţă de informaţie al solicitantului.

Articolul 18. Eliberarea informaţiilor oficiale

Informaţiile oficiale, documentele, părţile acestora, extrasele din registre, copiile traducerilor, eliberate conform prezentei legi, vor fi semnate de persoana responsabilă.

Articolul 19. Refuzul accesului la informaţie

(1) Refuzul de a furniza o informaţie, un document oficial va fi făcut în scris, indicîndu-se data întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul refuzului, făcîndu-se în mod obligatoriu trimitere la actul normativ (titlul, numărul, data adoptării, sursa publicaţiei oficiale), pe care se bazează refuzul, precum şi procedura de recurs a refuzului, inclusiv termenul de prescripţie.

(2) Furnizorii de informaţii nu pot fi obligaţi să prezinte probe ale inexistenţei informaţiilor nedocumentate.

Articolul 20. Plăţi pentru furnizarea informaţiilor oficiale

(1) Pentru furnizarea informaţiilor oficiale pot fi percepute, în afara excepţiilor prevăzute de lege, plăţi în mărimile şi conform procedurii stabilite de organele reprezentative, acestea fiind vărsate în bugetul de stat.

(2) Mărimile plăţilor nu vor depăşi mărimile cheltuielilor suportate de către furnizor pentru facerea copiilor, expedierea lor solicitantului şi/sau pentru traducerea, la cererea solicitantului, a informaţiei, documentului.

(3) Plăţile pentru furnizarea informaţiilor analitice, de sinteză sau inedite, executate la comanda solicitantului, se vor stabili conform contractului dintre solicitant şi furnizorul de informaţii.

(4) Vor fi puse, fără plată, la dispoziţia solicitanţilor, informaţiile oficiale care:

a) ating nemijlocit drepturile şi libertăţile solicitantului;

b) sînt expuse oral;

c) sînt solicitate pentru a fi studiate la sediul instituţiei;

d) prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparenţă a activităţii instituţiei publice şi corespunde intereselor societăţii.

(5) În cazurile în care informaţia pusă la dispoziţia solicitantului conţine inexactităţi sau date incomplete, instituţia publică este obligată să efectueze rectificările şi completările respective gratuit, cu excepţia cazurilor în care completarea informaţiei implică eforturi şi cheltuieli considerabile care n-au fost prevăzute şi taxate la eliberarea primară a informaţiilor.

(6) Instituţia publică va aduce la cunoştinţa solicitanţilor într-un mod cît mai adecvat şi mai amănunţit posibil modalitatea de calculare a plăţilor pentru furnizarea informaţiei.

Articolul 21. Dispoziţii generale privind apărarea  dreptului de acces la informaţie

(1) Persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate ataca acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios administrativ competentă. [Art.21 al.(1) modificat prin LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]

(2) Persoana, de asemenea, se poate adresa pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime avocatului parlamentar.

(3) Persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acţiune sau inacţiune a persoanei responsabile pentru primirea şi examinarea cererilor de acces la informaţii, dar în special cu privire la:

a) refuzul neîntemeiat de a primi şi înregistra cererea;

b) refuzul de a asigura accesul liber şi necondiţionat la registrele publice aflate la dispoziţia furnizorului de informaţii;

c) încălcarea termenelor şi procedurii de soluţionare a cererii de acces la informaţie;

d) neprezentarea sau prezentarea necorespunzătoare a informaţiilor solicitate;

e) refuzul neîntemeiat de a prezenta informaţiile solicitate;

f) atribuirea neîntemeiată a informaţiei la categoria informaţiilor care conţin secrete de stat, secrete comerciale sau la categoria altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată; [Art.21 al.(3), lit.f) modificată prin LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]

g) secretizarea neîntemeiată a unor informaţii;

h) stabilirea plăţii şi mărimii acesteia pentru informaţiile furnizate;

i) cauzarea unor prejudicii materiale şi/sau morale prin acţiunile ilegale ale furnizorului de informaţii.

(4) În cadrul soluţionării litigiilor privind accesul la informaţie, organele competente vor întreprinde măsuri pentru protejarea drepturilor tuturor persoanelor ale căror interese pot fi atinse prin divulgarea informaţiei, inclusiv se va asigura participarea acestora în cadrul procesului în calitate de terţă parte.

(5) Instanţa de judecată, în cadrul examinării litigiilor privind accesul la informaţie, va întreprinde toate măsurile rezonabile şi suficiente de precauţie, inclusiv convocarea şedinţelor închise, pentru a evita divulgarea informaţiilor, accesul limitat la care poate fi îndreptăţit.

Articolul 22. Atacarea pe cale extrajudiciară a acţiunilor furnizorilor de informaţii

(1) În cazul în care persoana consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce priveşte accesul la informaţii i-au fost lezate, ea poate contesta acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii la conducerea acestuia şi/sau la organul ierarhic superior al furnizorului în termen de 30 de zile de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre încălcare.

(2) Conducerea furnizorului de informaţii şi/sau organul ierarhic superior al acestuia va examina contestările solicitanţilor de informaţii în decurs de 5 zile lucrătoare şi va informa în mod obligatoriu petiţionarul despre rezultatele examinării în decurs de 3 zile lucrătoare.

(3) Sesizările, prin care sînt atacate acţiunile sau inacţiunea organizaţiilor care nu au organele lor superioare, sînt adresate direct instanţei de contencios administrativ competente. [Art.22 al.(3) modificat prin LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]

Articolul 23. Atacarea pe cale judiciară a acţiunilor furnizorilor de informaţii

(1) În cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce priveşte accesul la informaţie i-au fost lezate, precum şi în cazul în care nu este satisfăcută de soluţia dată de către conducerea furnizorului de informaţii sau de către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii direct în instanţa de contencios administrativ competentă. [Art.23 al.(1) modificat prin LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]

(2) Sesizarea instanţei de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii răspunsului de la furnizorul de informaţii sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească. Dacă solicitantul de informaţii a atacat anterior acţiunile furnizorului de informaţii pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge de la data comunicării răspunsului conducerii furnizorului de informaţii şi/sau organului ierarhic superior al acestuia sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească.

Articolul 24. Consecinţele prejudicierii dreptului de acces la informaţii

În funcţie de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcţionarului public, responsabil pentru furnizarea informaţiilor oficiale, de a asigura accesul la informaţia solicitată, instanţa de judecată decide aplicarea unor sancţiuni în conformitate cu legislaţia, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a furniza informaţii sau prin alte acţiuni ce prejudiciază dreptul de acces la informaţii, precum şi satisfacerea neîntîrziată a cererii solicitantului.

Articolul 25. Dispoziţii finale

Guvernul, în termen de 3 luni:

va înainta Parlamentului propuneri cu privire la aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege, inclusiv la stabilirea responsabilităţii pentru acţiunile ce constituie încălcări grave ale dreptului de acces la informaţie;

va aduce în corespundere cu prezenta lege actele sale normative şi va elabora, după caz, noi acte orientate spre executarea acesteia.

Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi sfera de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi principiile de activitate, organizarea şi funcţionarea, atribuţiile, împuternicirile şi obligaţiile Poliţiei, finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a acesteia, precum şi statutul poliţistului.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică poliţiştilor – persoane angajate la serviciu în Poliţie, învestite cu drepturi şi obligaţii pentru exercitarea atribuţiilor Poliţiei şi cărora li se acordă grade speciale în condiţiile prezentei legi.

Articolul2. Poliţia
Poliţia este o instituţie publică specializată a statului, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor.

Articolul 3. Cadrul juridic
Poliţia activează în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege, cu alte acte normative în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 4. Principiile de activitate a Poliţiei
(1) Activitatea Poliţiei se desfăşoară exclusiv în baza şi pentru executarea legii, în interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi demnităţii umane, prevăzute în Declaraţia universală a drepturilor omului, în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în Codul european de etică al poliţiei şi în alte acte internaţionale, în conformitate cu principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, imparţialităţii şi nediscriminării, controlului ierarhic permanent, răspunderii personale şi profesionalismului, transparenţei, respectării secretului de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.

(2) Poliţia nu aplică, nu încurajează şi nu tolerează tortura, tratamentul inuman sau degradant.
(3) Aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armelor de foc se admite doar în strictă conformitate cu legea şi în cazul în care metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea atribuţiilor Poliţiei.

Articolul 5. Transparenţa activităţii Poliţiei
(1) Poliţia, fără a prejudicia interesele legitime ale persoanei sau comunităţii şi în modul prevăzut de legislaţie, va informa autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi populaţia, despre activităţile sale. Şeful Inspectoratului General al Poliţiei, o dată în 6 luni, va prezenta prin intermediul mijloacelor de informare în masă un raport privind activitatea desfăşurată, conform structurii şi formatului aprobat de ministrul afacerilor interne.
(2) Poliţia, la cererea persoanei, în modul prevăzut de legislaţie, trebuie să ofere informaţiile despre această persoană conţinute în registrele instituţionale, sistemele informaţionale şi în bazele de date deţinute. Se interzice dezvăluirea către alte persoane a informaţiilor cu caracter personal conţinute în registrele instituţionale, sistemele informaţionale şi în bazele de date deţinute de Poliţie, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(3) Poliţia nu poate oferi sau face publice informaţii ce sînt atribuite la secretul de stat sau comercial, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Se interzice dezvăluirea informaţiilor ce ar prejudicia onoarea, demnitatea sau siguranţa unei persoane, interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, ar împiedica prevenirea, investigarea unor infracţiuni sau contravenţii sau ar favoriza comiterea acestora.
(4) Poliţia nu furnizează informaţii ce ar încălca prezumţia de nevinovăţie, normele de etică poliţienească, interesele de securitate a persoanei, a publicului sau a statului.

Articolul 6. Cooperarea Poliţiei cu autorităţi  ale administraţiei publice centrale  şi locale, cu mass-media, societatea civilă şi cu organismele internaţionale
(1) Poliţia cooperează cu alte organe de drept în modul stabilit de legislaţie şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Inspectoratului General al Poliţiei.
(2) Poliţia cooperează cu autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale în vederea realizării atribuţiilor sale, prevederilor documentelor de politici naţionale în domeniul de prevenire şi combatere a infracţionalităţii, de menţinere a ordinii şi securităţii publice, implicînd în aceste activităţi şi societatea civilă.
(3) Poliţia cooperează cu asociaţiile obşteşti şi cu organizaţiile neguvernamentale, cu mass-media, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în modul stabilit de legislaţie şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne.
(4) Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin, Poliţia cooperează cu organele similare din alte state, cu Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), precum şi cu alte organizaţii poliţieneşti internaţionale, participă la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate unor misiuni de instruire, de asistenţă şi cooperare poliţienească sau unor acţiuni umanitare, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 7. Competenţele ministrului afacerilor interne în domeniul de activitate aPoliţiei
Ministrul afacerilor interne determină direcţiile strategice de activitate a Poliţiei în realizarea Programului de activitate al Guvernului, elaborează şi promovează politica statului în activitatea Poliţiei. Ministrul afacerilor interne are următoarele competenţe în domeniul de activitate a Poliţiei:
a) prezintă în Guvern proiectele de legi şi hotărîri de Guvern care reglementează activitatea Poliţiei;
b) propune spre aprobare Guvernului, conform competenţei prevăzute de legislaţie, documentele de politici în domeniul de activitate a Poliţiei şi asigură controlul realizării acestor politici;
c) asigură implementarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte în activitatea subdiviziunilor Poliţiei;
d) la propunerea şefului Inspectoratului General al Poliţiei, numeşte în funcţie şi eliberează din funcţie şeful adjunct al Inspectoratului General al Poliţiei, şefii subdiviziunilor specializate, şeful Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău;
e) la propunerea guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia, numeşte în funcţie şi eliberează din funcţie şeful Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia;
f) abrogă actele normative, aprobate de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei sau de către conducătorii subdiviziunilor Poliţiei, care contravin prevederilor legislaţiei în vigoare;
g) aprobă statele de personal al Inspectoratului General al Poliţiei, al subdiviziunilor specializate şi teritoriale;
h) asigură elaborarea cadrului juridic de activitate a Poliţiei;
i) propune autorităţilor abilitate spre examinare, în modul stabilit, proiectul bugetului anual al Poliţiei;
j) asigură examinarea petiţiilor împotriva acţiunilor poliţiştilor şi constată în acţiunile acestora abaterile de la normele stabilite;
    k) organizează pregătirea şi formarea profesională continuă a poliţiştilor;
l) numeşte şi eliberează din funcţie poliţiştii din cadrul subdiviziunilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne, care nu intră în componenţa Inspectoratului General al Poliţiei şi a subdiviziunilor subordonate acestuia;
m) acordă grade speciale poliţiştilor prevăzuţi la lit. l);
n) stabileşte reguli unice pentru organizarea lucrărilor de secretariat în Poliţie;
o) organizează dotarea tehnico-materială şi desfăşurarea achiziţiilor pentru necesităţile Poliţiei conform normelor stabilite;
p) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative privind activitatea Poliţiei.

Articolul 8. Controlul asupra activităţii Poliţiei
(1) Controlul asupra activităţii Poliţiei este exercitat de Ministerul Afacerilor Interne, procuratură, alte autorităţi ale administraţiei publice, precum şi de organizaţiile naţionale şi internaţionale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în temeiul şi în limitele prevăzute de legislaţie şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Controlul asupra utilizării mijloacelor bugetare alocate pentru întreţinerea Poliţiei se efectuează de Ministerul Afacerilor Interne şi de alte autorităţi abilitate cu asemenea atribuţii.

Articolul 9. Petiţiile împotriva acţiunilor Poliţiei
(1) Persoanele au dreptul de a contesta acţiunile Poliţiei, în conformitate cu procedurile stabilite de legislaţie, la Ministerul Afacerilor Interne, la alt organ abilitat cu competenţe de control asupra activităţilor Poliţiei sau în instanţa de judecată.

(2) Petiţiile împotriva acţiunilor Poliţiei, depuse la Ministerul Afacerilor Interne, sînt investigate şi soluţionate de subdiviziunea specializată subordonată Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 10. Finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a Poliţiei 

(1) Poliţia este finanţată de la bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de lege.
(2) Modul şi normele de asigurare tehnico-materială a Poliţiei se stabilesc de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale pot finanţa din bugetele proprii realizarea unor acţiuni ale subdiviziunilor teritoriale ale Poliţiei legate de asigurarea ordinii şi securităţii publice în teritoriu.

Capitolul II

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA POLIŢIEI

Articolul 11. Tipurile şi structura Poliţiei

(1) Poliţia este constituită din Poliţia pentru combaterea criminalităţii şi Poliţia ordine publică, care au următoarele sarcini:
a) Poliţia pentru combaterea criminalităţii (poliţia criminală) – asigurare, prin măsuri speciale de investigaţie şi prin acţiuni procesual-penale, exercitate în condiţii legale, a prevenirii şi combaterii criminalităţii, constatării şi investigării infracţiunilor, identificării persoanelor care le-au comis şi, după caz, a căutării acestora;
b) Poliţia ordine publică – menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, asigurare a siguranţei persoanei, prevenire a infracţiunilor şi contravenţiilor, constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale, potrivit legislaţiei.

(2) Poliţia reprezintă un sistem unic şi centralizat, care include:
a) Inspectoratul General al Poliţiei;
b) subdiviziuni specializate;
c) subdiviziuni teritoriale.

Articolul 12. Inspectoratul General al Poliţiei

(1) Inspectoratul General al Poliţiei reprezintă unitatea centrală de administrare şi control a Poliţiei, cu statut de persoană juridică şi cu competenţă pe tot teritoriul Republicii Moldova.
(2) Inspectoratul General al Poliţiei este condus de un şef numit de Guvern, pe un termen de 5 ani, la propunerea ministrului afacerilor interne.
(3) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei este asistat de un adjunct numit, la propunerea sa, prin ordinul ministrului afacerilor interne.

(4) Structura, efectivul-limită şi regulamentul Inspectoratului General al Poliţiei se aprobă de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne.

Articolul 13. Şeful Inspectoratului General al Poliţiei
(1) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei:
a) conduce, coordonează şi controlează activitatea Poliţiei;
b) aprobă regulamentele de activitate a subdiviziunilor teritoriale subordonate;
c) gestionează bugetul aprobat de ministrul afacerilor interne;
d) organizează dotarea tehnico-materială a activităţii subdiviziunilor subordonate;
e) propune ministrului afacerilor interne proiectul bugetului anual al Inspectoratului General al Poliţiei şi proiectele de rectificare a acestuia;
f) este responsabil pentru realizarea atribuţiilor Poliţiei, precum şi pentru organizarea activităţii subdiviziunilor subordonate;
g) numeşte şi eliberează din funcţie personalul Inspectoratului General al Poliţiei, şefii şi personalul subdiviziunilor, cu excepţia celor specificaţi la art. 7 lit. d) şi e);
h) numeşte şi eliberează din funcţie şeful adjunct al Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău, responsabil de ordinea publică, cu acordul sau la propunerea Primarului general al municipiului Chişinău şi cu acordul Consiliului municipal Chişinău;
i) acordă stimulări şi aplică sancţiuni disciplinare angajaţilor Inspectoratului General al Poliţiei, cu excepţia celor specificaţi la art. 7 lit. d) şi e);
j) raportează despre activitatea sa ministrului afacerilor interne şi Prim-ministrului, la solicitarea acestora;
k) exercită alte funcţii în conformitate cu legislaţia.

(2) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să deţină cetăţenia Republicii Moldova;
b) să aibă vîrsta minimă de 35 de ani;
c) să deţină studii superioare de profil juridic;
d) să aibă vechime în funcţii manageriale de cel puţin 5 ani;
e) să cunoască limba de stat şi o altă limbă de circulaţie internaţională;
f) să aibă starea de sănătate fizică şi psihică corespunzătoare exercitării funcţiei, confirmată prin concluzia comisiei medicale speciale a Ministerului Afacerilor Interne.

(3) Încetarea exercitării funcţiei şefului Inspectoratului General al Poliţiei se dispune de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne, în cazurile de:
a) demisie;
b) atingere a limitei de vîrstă pentru serviciul în Poliţie;
c) expirare a termenului de numire în funcţie;
d) comitere repetată de abateri disciplinare (de minimum 2 ori în decursul unui an) sau comitere a unei abateri disciplinare grave;
e) rezultat nesatisfăcător obţinut în cadrul evaluării performanţelor, desfăşurată în baza unui regulament aprobat de Guvern;
f) rezultat negativ al testului de integritate profesională;
g) pronunţare a unei sentinţe definitive de condamnare;
h) pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova;
i) alte cazuri prevăzute de prezenta lege.

(4) În aplicarea legii, şeful Inspectoratului General al Poliţiei emite ordine şi dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine.

Articolul 14. Subdiviziunile specializate ale Poliţie

(1) În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice Poliţiei, prin ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea şefului Ispectoratului General al Poliţiei, se înfiinţează subdiviziuni specializate. Subdiviziunile specializate sînt unităţi ale Poliţiei de competenţă teritorială generală, subordonate Inspectoratului General al Poliţiei, care pot crea servicii publice desconcentrate şi se instituie conform specificului unor sectoare şi direcţii concrete de activitate.

(2) Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înfiinţează subdiviziunea specializată a Poliţiei, care va avea calitatea de organ de urmărire penală.
(3) Efectivul-limită al subdiviziunilor specializate se aprobă de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne.

(4) Structura şi regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se stabilesc prin ordinul ministrului afacerilor interne.

Articolul 15. Subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei
(1) Poliţia se organizează în subdiviziuni teritoriale – unităţi ale Poliţiei cu personalitate juridică, de competenţă teritorială corespunzător împărţirii administrativ-teritoriale a ţării, subordonate Inspectoratului General al Poliţiei, care sînt amplasate şi îşi desfăşoară activitatea în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în baza regulamentelor de organizare şi funcţionare aprobate de şeful Inspectoratului General al Poliţiei.
(2) În municipiul Chişinău şi în UTA Găgăuzia se organizează şi funcţionează direcţii de poliţie, conduse de şefi asistaţi de cîte un adjunct.
(3) În cadrul Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău se organizează şi funcţionează unităţi de poliţie ale sectoarelor, secţii şi servicii, corespunzător organizării administrativ-teritoriale a municipiului, în funcţie de întinderea teritoriului, de numărul populaţiei, de numărul şi de importanţa obiectivelor economice şi sociale.
(4) În cadrul Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia se organizează şi funcţionează inspectorate raionale de poliţie (Comrat, Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti), secţii şi servicii, corespunzător organizării administrativ-teritoriale, în funcţie de întinderea teritoriului, de numărul populaţiei, de numărul şi de importanţa obiectivelor economice şi sociale.
(5) În municipii şi raioane se organizează şi funcţionează inspectorate de poliţie, iar în sate (comune) – posturi de poliţie, arondate inspectoratelor municipale, de sector şi raionale de poliţie.
(6) În municipii şi raioane pot fi înfiinţate secţii de poliţie potrivit criteriilor prevăzute la alin. (3) şi (4).
(7) Subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei informează, periodic sau la cerere, autorităţile administraţiei publice locale despre starea infracţională, despre măsurile luate pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, pentru menţinerea ordinii şi securităţii publice şi solicită sprijinul acestor autorităţi în legătură cu măsurile ce se impun pentru combaterea criminalităţii şi menţinerea ordinii şi securităţii publice în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
(8) Subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei şi efectivul-limită al acestora se aprobă de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne.
(9) Structura subdiviziunilor teritoriale ale Poliţiei se aprobă de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei.

Articolul 16. Prelucrarea datelor cu caracter personal

(1) Pentru exercitarea atribuţiilor care îi revin, Poliţia are dreptul să constituie şi să administreze, în modul prevăzuit de legislaţie, registre instituţionale, sisteme informaţionale şi baze de date care conţin informaţii cu privire la:
a) persoanele condamnate pe teritoriul Republicii Moldova şi pe teritoriile altor state;
b) persoanele puse sub învinuire;
c) persoanele eliberate de răspundere penală: ca urmare a unui act de amnistie sau de graţiere, dacă prin acesta a fost anulată aplicarea pedepsei pentru infracţiunea săvîrşită; în legătură cu expirarea termenului de prescripţie; în caz de deces; în legătură cu schimbarea situaţiei;
d) persoanele care au săvîrşit infracţiuni aflîndu-se în stare de iresponsabilitate;
e) persoanele anunţate în căutare de către organele de urmărire penală ale Republicii Moldova sau ale altor state;
f) persoanele reţinute şi arestate pe teritoriul Republicii Moldova în scop de extrădare;
g) persoanele reţinute şi arestate ca fiind bănuite sau învinuite de săvîrşirea unei infracţiuni;
h) minorii cărora li s-au aplicat măsuri de constrîngere cu caracter educativ;
i) părinţii sau alţi reprezentanţi legali ai minorilor, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile de educare, instruire şi/sau de întreţinere a acestora;
j) persoanele dispărute fără urmă;
k) persoanele neidentificate, aflate în incapacitate fizică sau psihică de a comunica date despre sine;
l) deţinătorii de unităţi de transport;
m) titularii permiselor de conducere a unităţilor de transport;
n) gardienii şi detectivii particulari;
o) deţinătorii de arme;
p) persoanele care au fost supuse înregistrării dactiloscopice de stat;
q) străinii în privinţa cărora s-a aplicat expulzarea;
r) persoanele care consumă substanţe narcotice sau psihotrope, persoanele predispuse la violenţă în familie;
s) victimele infracţiunii;
t) măsurile speciale de investigaţii.
(2) Poliţia asigură protejarea informaţiei deţinute împotriva accesului ilegal, distrugerii, copierii sau difuzării neautorizate.

(3) Prelucrarea, transmiterea şi distrugerea datelor cu caracter personal deţinute de Poliţie se efectuează în conformitate cu legislaţia.

Articolul 17. Formarea profesională a poliţiştilor

(1) Formarea profesională iniţială şi continuă a poliţiştilor se efectuează în cadrul Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne.
(2) În cazul angajării unor persoane care au absolvit alte instituţii de învăţămînt, înainte de a începe exercitarea atribuţiilor conform fişei postului, aceste persoane urmează un curs de instruire iniţială la Academia „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne în modul stabilit de ministrul afacerilor interne.
(3) Pe durata studiilor, studenţii Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne se consideră angajaţi în serviciul Poliţiei.
(4) Participarea studenţilor Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne la activităţi de menţinere şi asigurare a ordinii şi securităţii publice şi de descoperire a infracţiunilor reprezintă o componentă a formării lor profesionale, prevăzută de programele de instruire.

(5) Persoana admisă la studii în Academia „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne semnează un angajament de continuare a serviciului în subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, după absolvirea instituţiei, pe un termen de 5 ani.
(6) Studentul exmatriculat pentru indisciplină sau nereuşită, precum şi poliţistul care a absolvit Academia „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne din contul bugetului de stat şi a încetat raporturile de serviciu în primii 5 ani de activitate din motive specificate la art. 47 alin. (1) lit. a), h), k)–m) restituie cheltuielile pentru studii proporţional cu perioada rămasă pînă la 5 ani, în modul stabilit de ministrul afacerilor interne.

Capitolul III

ATRIBUŢIILE, ÎMPUTERNICIRILE, OBLIGAŢIILE, 

RESTRICŢIILE ŞI INTERDICŢIILE ÎN ACTIVITATEA POLIŢIEI

 Articolul 18. Atribuţiile Poliţiei

(1) Poliţia apără viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi libertatea persoanei, proprietatea privată şi publică, alte drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii, exercitînd atribuţiile prevăzute la art. 19–23.
(2) Nu se admite punerea în seama Poliţiei a altor atribuţii decît a celor prevăzute de lege.
(3) Nu se admite stabilirea în legi a unor atribuţii suplimentare pentru Poliţie fără acoperirea bugetară a cheltuielilor aferente.
(4) Ofiţerii de urmărire penală nu pot fi antrenaţi în exercitarea altor atribuţii ale Poliţiei decît a celor de urmărire penală, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Articolul 19. Prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor
În domeniul prevenirii infracţiunilor şi a contravenţiilor, Poliţia are următoarele atribuţii:
a) culege informaţii în scop de cunoaştere, prevenire şi combatere a infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite;
b) elaborează şi întreprinde măsuri de prevenire a infracţiunilor şi contravenţiilor, atribuite Poliţiei, conform legii;
c) deţine evidenţe proprii de prevenţie, criminalistice şi operative în vederea susţinerii activităţii proprii;
d) asigură reacţionarea promptă la sesizările şi comunicările despre infracţiuni şi contravenţii, aduce la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice respective evenimentele care i-au devenit cunoscute şi care pun în pericol siguranţa personală, socială şi a statului şi cer o reacţionare promptă;
    e) constată cauzele şi condiţiile ce pot genera sau contribui la săvîrşirea infracţiunilor şi contravenţiilor care sînt în competenţa Poliţiei, cu sesizarea, potrivit legii, a organului competent sau a persoanei cu funcţii de răspundere cu privire la necesitatea de întreprindere a măsurilor de înlăturare a acestor cauze şi condiţii;
f) colaborează cu instituţiile de învăţămînt şi cu organizaţiile neguvernamentale în scop de pregătire antiinfracţională a populaţiei;
g) asigură supravegherea şi organizează controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive cu destinaţie industrială şi pirotehnice, asupra modului în care se efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi cu materii explozive, asupra funcţionării atelierelor de reparaţie a armelor şi a tirurilor de tragere, precum şi asupra efectuării tragerilor experimentale din arme, indiferent de forma de proprietate şi destinaţie;
    h) exercită controlul, potrivit legii, asupra respectării de către instituţiile abilitate a normelor legale referitoare la circulaţia substanţelor narcotice, toxice şi radioactive, precum şi a altor obiecte şi substanţe supuse autorizării, care prezintă un pericol public avansat sau care pot fi folosite la săvîrşirea unor fapte ilicite;
i) întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii averii fără stăpîn, în posesia căreia a intrat, pînă la transmiterea acesteia persoanelor îndreptăţite de a o poseda.

Articolul 20. Investigarea infracţiunilor şi contravenţiilor, urmărirea penală
În domeniul investigării infracţiunilor şi contravenţiilor şi al urmăririi penale, Poliţia are următoarele atribuţii:
a) realizează măsuri speciale de investigaţii în condiţiile legii;
    b) desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi de constatare a infracţiunilor şi efectuează urmărirea penală în legătură cu acestea;
    c) îndeplineşte însărcinările şi dispoziţiile în formă scrisă ale procurorului, ofiţerului de urmărire penală privind înfăptuirea acţiunilor de urmărire penală, precum şi hotărîrile judecătoreşti;
    d) constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale potrivit legii;
e) caută persoanele care se eschivează de la urmărirea penală şi judecată, persoanele dispărute, precum şi bunurile care au servit la săvîrşirea infracţiunii, au păstrat asupra lor urmele acţiunilor criminale sau au constituit obiectul acestor acţiuni;
f) reţine persoane în condiţiile stabilite de legislaţie;
g) asigură măsurile de protecţie a martorilor şi a altor participanţi la procesul penal în condiţiile legii;
    h) foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice la cercetarea locului de săvîrşire a infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuînd, prin laboratoare şi de specialişti proprii acreditaţi, expertize judiciare şi constatări tehnico-ştiinţifice, dispuse în condiţiile legii.

Articolul 21. Menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii şi securităţii publice, protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanei şi comunităţii

În domeniul de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, al protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi comunităţii, Poliţia are următoarele atribuţii:
    a) desfăşoară activităţi de menţinere a ordinii şi securităţii publice, a siguranţei persoanelor, de identificare şi contracarare a acţiunilor ce atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private sau publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;
b) desfăşoară acţiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia întrunirilor, manifestaţiilor cultural-sportive şi a altor activităţi similare, precum şi de restabilire a ordinii publice în situaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
c) supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii obşteşti şi organizaţii neguvernamentale pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, menţinerea infrastructurii drumurilor, perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie rutieră a participanţilor la trafic, respectarea de către autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice a normelor legale din domeniul siguranţei traficului rutier;
d) execută misiuni de asigurare a ordinii publice în timpul vizitelor oficiale sau al altor activităţi la care participă înalţi demnitari de stat;
e) asigură, în condiţiile legii, paza sau protecţia obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită, a căror listă se aprobă de Guvern;
f) asigură, în condiţiile legii, ordinea publică şi paza zonelor în care s-au produs ori există pericol iminent de producere a unor incendii, explozii ori a altor situaţii excepţionale ce pun în pericol viaţa, integritatea corporală a persoanelor sau bunurile acestora;
g) participă la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale de caracter natural, tehnogen ori ecologic în localităţi şi la obiectivele păzite;
h) asigură paza la transportarea armelor, muniţiilor, materialelor explozive, a substanţelor narcotice, psihotrope, toxice sau radioactive ori a altor materiale sau substanţe periculoase, în condiţiile stabilite prin lege;
i) desfăşoară activităţi de căutare a persoanelor care se sustrag de la executarea pedepselor sau a hotărîrilor judecătoreşti;
j) asigură paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere organizate în cadrul unităţilor de poliţie;
k) escortează persoanele reţinute şi deţinute;
    l) contribuie la aducerea în autorităţile sau instituţiile publice respective, la solicitarea acestora, a persoanelor care se sustrag de la prezentarea obligatorie, în conformitate cu legislaţia;
m) execută controlul asupra comportamentului persoanelor arestate la domiciliu, eliberate provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune;
n) asigură protecţia victimelor violenţei în familie şi supraveghează executarea ordonanţei de protecţie în conformitate cu legislaţia;
o) verifică respectarea regulilor de şedere a cetăţenilor străini şi a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, emite decizii de returnare a străinilor, de revocare şi de anulare a dreptului de şedere şi de declarare a străinului drept persoană indezirabilă, de reducere a termenului de şedere a străinilor, aplică şi ridică interdicţii de intrare şi ieşire în/din Republica Moldova;
p) reţine şi deţine în locuri special stabilite străinii care au intrat clandestin, se află ilegal şi sînt supuşi expulzării de pe teritoriul Republicii Moldova;
q) exercită obligaţiile ce reies din acordurile de readmisie încheiate între Guvernul Republicii Moldova şi guvernele altor state.

Articolul 22. Asigurarea înfăptuirii justiţiei
În domeniul de asigurare a înfăptuirii justiţiei, Poliţia are următoarele atribuţii:
a) execută mandatele şi deciziile instanţelor de judecată pentru punerea persoanelor în stare de arest preventiv, hotărîrile instanţelor de judecată, ale procurorilor şi ofiţerilor de urmărire penală pentru aducerea silită a persoanelor care, fiind citate, se sustrag de la prezentarea în organele respective;
b) asigură securitatea judecătorilor şi a participanţilor la proces în instanţele judecătoreşti, iar în caz de necesitate, şi în afara lor, în condiţiile legii;
c) îndeplineşte indicaţiile preşedintelui şedinţei de judecată privind aplicarea faţă de inculpat şi faţă de alte persoane a măsurilor procesuale de constrîngere prevăzute de lege;
d) asigură paza sediilor instanţelor judecătoreşti;
e) asigură aducerea la locul procesului judiciar a materialelor cauzei penale, a corpurilor delicte, precum şi integritatea lor;
    f) asigură ordinea publică în sediul instanţelor judecătoreşti;
g) acordă asistenţă executorilor judecătoreşti în procesul de îndeplinire a acţiunilor executorii.
Articolul 23. Asistenţa populaţiei şi a autorităţilor administraţiei publice locale
În domeniul de acordare a asistenţei populaţiei şi autorităţilor administraţiei publice locale, Poliţia are următoarele atribuţii:
a) acordă sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice locale în vederea desfăşurării activităţii acestora; participă la activităţile consiliilor şi comisiilor create pe lîngă autorităţile administraţiei publice locale în domeniul ordinii de drept, protecţiei drepturilor şi a libertăţilor omului;
b) asigură informarea oportună a populaţiei cu privire la măsurile de securitate necesare pentru prevenirea victimizării, siguranţa personală şi protecţia bunurilor materiale;
c) acordă primul ajutor, în caz de necesitate, persoanelor care se află în stare de neputinţă fizică sau psihologică, precum şi persoanelor care au avut de suferit în urma acţiunilor criminale sau contravenţionale, situaţiilor excepţionale de diferit caracter şi a altor incidente;
d) este antrenată în acţiuni de salvare şi evacuare a persoanelor şi a bunurilor în caz de accidente, catastrofe, incendii, calamităţi naturale, în condiţiile legislaţiei.

Articolul 24. Competenţa teritorială a poliţistului
(1) În îndeplinirea activităţilor specifice, poliţistul are competenţă teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice, poliţistul poate acţiona, în condiţiile legii, şi în raza teritorială a altor unităţi de poliţie în modul prevăzut de actele normative departamentale.
(3) În caz de detaşare sau de misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de poliţie, poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate. Poliţistul care activează în una din subdiviziunile specializate subordonate Inspectoratului General al Poliţiei are competenţă teritorială generală.
(4) Fiecare poliţist, pe tot teritoriul ţării, indiferent de funcţia pe care o deţine, de locul în care se află în timpul sau în afara orelor de program, în cazul în care sesizează existenţa unor circumstanţe sau fapte care periclitează ordinea de drept, viaţa sau sănătatea persoanelor ori alte valori sociale, este obligat să comunice despre aceasta celei mai apropiate subdiviziuni de poliţie şi să întreprindă măsurile posibile pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii sau contravenţiei, acordarea primului ajutor persoanelor aflate în pericol, reţinerea şi identificarea făptuitorilor, depistarea martorilor oculari şi pentru paza locului în care s-a produs evenimentul.

Articolul 25. Împuternicirile poliţistului
(1) Poliţistul îşi exercită atribuţiile, dispune de drepturile şi îndeplineşte obligaţiile, care îi revin potrivit legii, în limitele competenţei şi conform funcţiei deţinute.
(2) Cerinţele legale ale poliţistului înaintate în procesul exercitării atribuţiilor de serviciu sînt obligatorii pentru executare de către toate persoanele fizice şi juridice.
(3) Neîndeplinirea cerinţelor legale ale poliţistului, precum şi alte acţiuni sau inacţiuni ce împiedică exercitarea atribuţiilor sale atrag după sine răspunderea stabilită de legislaţie.
(4) Cerinţele poliţistului şi acţiunile întreprinse de el în exerciţiul funcţiunii se prezumă a fi legitime atît timp cît, în condiţiile şi ordinea prevăzute de lege, nu se stabileşte contrariul.
(5) În realizarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul are următoarele împuterniciri:
– să solicite persoanelor, inclusiv persoanelor cu funcţie de răspundere şi persoanelor publice, respectarea ordinii publice şi încetarea acţiunilor ilegale, iar, în caz de necesitate, pentru asigurarea respectării cerinţelor legale să intervină prin aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale sau a armei de foc din dotare, în condiţiile stabilite de lege;
să exercite drepturile ce rezultă din procedura penală sau contravenţională în cazul în care poliţistul exercită funcţia respectivă în cadrul procesului;
să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sînt indicii că acestea pregătesc sau au comis o fapta ilegală;

să ceară legitimarea persoanelor care solicită intrarea într-un perimetru restricţionat;

să efectueze controlul corporal preventiv asupra persoanei participante la întruniri publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori cu substanţe periculoase, precum şi al bagajului acesteia;
– să efectueze controlul corporal preventiv asupra persoanei care se află în stare de inconştienţă şi este necesară identificarea acesteia, precum şi al bagajului acesteia;
– să efectueze imprimări audio şi video, să fotografieze persoanele care încalcă ordinea publică;
să folosească gratuit mijloacele de informare în masă în scop de prevenire a tulburărilor grave ale ordinii publice sau a altor situaţii excepţionale;
– să utilizeze mijloacele speciale sonore şi luminiscente instalate pe unităţile de transport conform normelor stabilite;
– să reţină persoanele în condiţiile stabilite de legislaţie, cu explicarea drepturilor acestora;
– să invite în sediul Poliţiei persoanele a căror prezenţă este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor Poliţiei, cu aducerea la cunoştinţă, în formă scrisă, a scopului şi motivului invitaţiei;
– să sesizeze organele competente, conform legii, cu privire la înlăturarea cauzelor şi a condiţiilor ce pot genera sau contribui la săvîrşirea infracţiunilor şi contravenţiilor;
– să intre sau să pătrundă, în modul stabilit de lege, utilizînd la necesitate mijloace speciale, în orice încăpere sau proprietate în scop de curmare a infracţiunilor, urmărire a persoanelor suspectate de comiterea infracţiunilor, a persoanelor care se ascund de organele de urmărire penală, se sustrag de la executarea pedepsei penale, de la arestul contravenţional sau dacă, în baza unor date suficiente, se ştie că în aceste localuri a fost comisă sau se comite o infracţiune, precum şi în caz de calamităţi naturale şi în alte împrejurări excepţionale care pun în pericol securitatea publică şi siguranţa persoanelor;
– să limiteze sau să interzică temporar circulaţia transportului şi a pietonilor pe străzi şi pe drumuri, precum şi accesul persoanelor pe anumite porţiuni de teren sau spre anumite locuri în scop de asigurare a securităţii publice, de ocrotire a vieţii, sănătăţii şi bunurilor persoanelor, de efectuare a unor acţiuni de urmărire penală sau speciale de investigaţii;
– să oprească în trafic şi să efectueze controlul permiselor de conducere ale conducătorilor de vehicule, al certificatelor de înmatriculare (înregistrare) a vehiculelor, al altor acte cu caracter permisiv în cazul încălcării regulilor de circulaţie, existenţei probelor de încălcare a legislaţiei sau desfăşurării unei operaţiuni speciale, precum şi în vederea verificării legalităţii transporturilor de mărfuri şi persoane, identificării persoanelor şi a vehiculelor aflate în căutare, interzicerii exploatării vehiculelor a căror stare tehnică prezintă pericol pentru siguranţa traficului;
– să limiteze sau să interzică efectuarea lucrărilor de reparaţie şi de construcţie a drumurilor, precum şi alte lucrări rutiere, dacă nu se respectă cerinţele de asigurare a securităţii rutiere;
– să folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau deţinător, persoană fizică ori persoană juridică, cu excepţia celor care aparţin misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, precum şi membrilor personalului acestora acreditaţi în Republica Moldova şi care au însemne speciale, pentru luarea unor măsuri legale ce nu pot fi amînate şi nu pot fi aduse la îndeplinire altfel;
– să solicite şi să primească gratuit, în modul stabilit, informaţia şi materialele care sînt păstrate de autorităţile publice, agenţii şi companii, de întreprinderile de stat şi private, de alte persoane juridice şi sînt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor Poliţiei;
– să gestioneze registre informaţionale instituţionale, fişiere de date şi sisteme informaţionale şi registre de stat conţinînd informaţia necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor Poliţiei, cu respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal şi cu privire la registre;
– să poarte asupra sa arma din dotare şi muniţia necesară, indiferent dacă este în uniformă sau în ţinută civilă, precum şi să aplice forţa fizică, mijloacele tehnice şi speciale, arma din dotare în modul şi în cazurile prevăzute de lege;
– să verifice persoana care conduce mijlocul de transport atunci cînd se bănuieşte că persoana respectivă este sub influenţa alcoolului, substanţelor narcotice, psihotrope, toxice sau este afectată de medicamente pentru a nu admite la conducerea mijlocului de transport această persoană, precum şi persoana care nu are dreptul de a conduce vehicule sau care, din cauza stării sale de sănătate, creează pericol pentru siguranţa traficului;
– să apeleze la instituţiile medico-sanitare pentru testarea obligatorie, conform prevederilor legislaţiei, a persoanelor aflate în stare de ebrietate produsă de alcool, substanţe narcotice, psihotrope sau toxice, precum şi, în scopul de a preveni răspîndirea bolilor venerice şi a altor boli infecţioase, a persoanelor atribuite la grupul de risc sporit, care sînt incluse în evidenţele profilactice ale instituţiilor medico-sanitare sau de poliţie;
– să aducă din locuri publice ori aglomerate într-o instituţie medico-sanitară persoanele aflate sub influenţa alcoolului, substanţelor narcotice, psihotrope sau toxice ori a altor substanţe care acţionează grav asupra stării fizice şi psihice a persoanei, precum şi persoanele care sînt incapabile să se mişte sau sînt susceptibile de a dăuna sieşi ori celor din jur;
– să ia decizii de reducere a termenului de şedere a străinilor, să aplice şi să ridice interdicţii de intrare şi ieşire în/din Republica Moldova;
– să reţină şi să deţină în locuri special stabilite străinii care au intrat clandestin, se află ilegal şi sînt supuşi expulzării de pe teritoriul Republicii Moldova;
– să exercite obligaţiile ce reies din acordurile de readmisie încheiate între Guvernul Republicii Moldova şi guvernele altor state;
– să ridice şi să depoziteze arme de foc, muniţii, explozive, substanţe narcotice şi psihotrope şi alte obiecte şi substanţe supuse autorizării sau licenţierii ori scoase din circuitul civil în cazul în care obiectul sau substanţa respectivă este păstrată sau utilizată cu încălcarea normelor stabilite;
– să fotografieze, să facă înregistrări audio şi video în scop de asigurare a realizării atribuţiilor Poliţiei fără încălcarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, garantată de legislaţie;
– să efectueze filmarea şi înregistrarea audio a persoanelor reţinute penal sau contravenţional, să le fotografieze, să le dactiloscopieze şi să colecteze alte mostre pentru cercetare comparativă sau identificare.
Poliţiştii care au calitatea de ofiţer de urmărire penală şi au împuternicirile respective prevăzute de legislaţie sînt numiţi prin ordinul şefului Inspectoratului General al Poliţiei. Alte împuterniciri ale poliţistului pot fi prevăzute de lege.

Articolul 26. Obligaţiile poliţistului

(1) Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, fiind obligat:
a) să respecte cu stricteţe drepturile, libertăţile omului şi demnitatea umană, să aibă comportament demn şi respectuos pentru persoane, o atitudine fermă faţă de cei care încalcă legile;
b) să se conducă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de legislaţie, asigurînd îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei;
c) să execute la timp şi întocmai atribuţiile conform funcţiei deţinute;
d) să manifeste, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iniţiativă şi perseverenţă, obiectivitate şi imparţialitate;
e) să execute ordinele, dispoziţiile şi indicaţiile superiorilor;
f) să păstreze secretul de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;
g) să protejeze informaţiile privind datele cu caracter personal de care ia cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
h) să perfecţioneze în permanenţă nivelul său de pregătire profesională;
i) să depună declaraţii cu privire la venituri şi proprietate, precum şi declaraţii de interese personale, în modul şi în condiţiile prevăzute de lege;
j) să declare orice donaţie, directă sau indirectă, primită în legătură cu exercitarea funcţiei;
k) să informeze pe şeful ierarhic superior şi autorităţile competente cu privire la faptele de corupţie de care a luat cunoştinţă, săvîrşite de alte persoane, inclusiv de poliţişti;
l) să se adreseze unei persoane doar după ce s-a prezentat, cu indicarea funcţiei, gradului special şi a numelui, legitimîndu-se în acest sens cu legitimaţia de serviciu;
m) să informeze persoana căreia i se adresează despre scopul şi motivul adresării;
n) în cazul aplicării unor măsuri de natură să restrîngă drepturile şi libertăţile persoanei, să aducă la cunoştinţa acesteia cauza şi temeiurile de aplicare a măsurilor de rigoare, precum şi drepturile şi obligaţiile apărute în aceste condiţii;
o) să aibă o atitudine responsabilă faţă de legitimaţia de serviciu, arma, mijloacele speciale din dotare şi faţă de alte bunuri transmise în scopul exercitării atribuţiilor;
p) la eliberarea din serviciu, precum şi în cazul suspendării din funcţie sau efectuării anchetei de serviciu în privinţa sa, să predea arma din dotare şi muniţia aferentă în modul stabilit de ministrul afacerilor interne.
(2) Relaţiile dintre poliţist şi reprezentanţii altor organe de drept se bazează pe colaborarea şi sprijinul reciproc în vederea exercitării calitative a atribuţiilor de serviciu.
(3) Atribuţiile de serviciu ale poliţistului sînt specificate în actele normative departamentale şi în fişa postului, aprobate în modul stabilit.
(4) După eliberarea din serviciu, persoana este obligată să păstreze, în condiţiile prevăzute de legislaţie, secretul de stat şi al altor informaţii cu accesibilitate limitată, secretul surselor de informaţii şi al activităţilor desfăşurate. Această obligaţie se menţine pe durata de secretizare a informaţiei, stabilită de legislaţie.

Articolul 27. Inadmisibilitatea imixtiunii în activitatea  poliţistului
Nimeni altcineva decît persoanele împuternicite prin lege nu are dreptul să intervină în activitatea poliţistului. Nimeni nu-l poate obliga pe poliţist să îndeplinească acţiuni ce nu sînt stabilite prin lege.

Articolul 28. Restricţiile şi interdicţiile în activitatea poliţistului

(1) Poliţistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii social-politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;
b) să organizeze sau să participe la greve;
c) să organizeze mitinguri şi alte întruniri cu caracter politic;
d) să promoveze opinii sau preferinţe politice în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, la locul de muncă sau în timpul orelor de serviciu;
e) să adere la culte religioase neînregistrate conform legislaţiei;
f) să utilizeze în interese personale sau în alte scopuri decît cele de serviciu mijloacele financiare, tehnico-materiale, informaţionale şi alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu pusă la dispoziţia sa pentru exercitarea funcţiilor ori la care are acces în virtutea acestora;
g) să abuzeze de calitatea oficială şi să compromită, prin activitatea sa privată ori publică, prestigiul funcţiei sau al autorităţii din care face parte;
h) să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale;
i) să întreprindă alte acţiuni interzise poliţistului prin lege.

(2) Poliţistul nu poate exercita activitatea într-o funcţie în subordinea nemijlocită a unei rude pe linie dreaptă sau colaterală (părinte, frate, soră, fiu, fiică) ori a unei rude prin afinitate (soţ/soţie, părinte, frate sau soră a soţului/soţiei).
(3) Interdicţia prevăzută la alin. (2) se aplică şi în situaţia în care conducătorul superior nemijlocit al poliţistului are calitatea de persoană ce exercită funcţie de demnitate publică.
(4) Poliţistul, în termen de 30 de zile calendaristice, va întreprinde acţiuni în vederea încetării raporturilor ierarhice nemijlocite prevăzute la alin. (2) şi (3).
(5) În cazul în care poliţistul nu a respectat condiţiile prevăzute la alin. (4), angajatorul va decide transferul acestuia într-o funcţie cel puţin similară sau de acelaşi nivel, care ar exclude o astfel de subordonare, iar dacă transferul nu este posibil, acesta va fi eliberat din funcţia deţinută.
(6) La angajarea în Poliţie, persoana ia cunoştinţă, contra semnătură, de restricţiile şi interdicţiile impuse prin prezenta lege şi de alte acte normative care reglementează activitatea Poliţiei.

Articolul 29. Incompatibilităţi generale pentru statutul poliţistului
(1) Poliţistul nu are dreptul să desfăşoare alte activităţi remunerate:
a) în cadrul autorităţilor publice;
b) în funcţie de demnitate publică sau în funcţie din cadrul cabinetului persoanei care exercită funcţie de demnitate publică, cu excepţia cazului în care raporturile de serviciu sînt suspendate pe perioada respectivă, în condiţiile legii;
c) prin contract individual de muncă sau prin alt contract civil, în cadrul societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul privat sau public, cu excepţia activităţilor didactice sau ştiinţifice.
(2) Poliţistul nu are dreptul să desfăşoare personal sau prin intermediul unei terţe persoane activitatea de întreprinzător sau să fie membru al organizaţiei de conducere a unei întreprinderi.
(3) Poliţistul nu poate fi reprezentant al unor terţe persoane în autoritatea publică în care îşi desfăşoară activitatea, inclusiv în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o exercită.
(4) Poliţistul antrenat în una din activităţile incompatibile enumerate la alin. (1)–(3) este obligat, în termen de 30 de zile calendaristice de la data apariţiei acestei situaţii, să abandoneze activitatea incompatibilă cu funcţia sa ori, după caz, să depună cerere de demisie din funcţia de poliţist. Dacă în termenul menţionat nu întreprinde acţiuni în vederea lichidării incompatibilităţii, poliţistul este concediat.

Articolul 30. Executarea dispoziţiilor conducătorului
(1) Poliţistul este obligat să se conformeze dispoziţiilor legale (ordinelor, indicaţiilor obligatorii spre executare) primite de la conducătorul său direct şi de la conducătorul subdiviziunii din care face parte.
(2) La primirea unui ordin, în formă scrisă sau verbal, ori a unor indicaţii ce contravin legislaţiei, poliţistul este obligat să refuze executarea cerinţei ilegale şi să aplice prevederile legii. Refuzul de a executa ordinul sau indicaţiile care contravin legii poate fi expus iniţial verbal, urmînd a fi motivat obligatoriu în formă scrisă de îndată ce a devenit posibil.
(3) Dispoziţia se consideră ilegală dacă aceasta este în contradicţie cu legislaţia în vigoare, depăşeşte competenţa autorităţii publice sau necesită acţiuni pe care destinatarul dispoziţiei nu are dreptul să le îndeplinească.
(4) Poliţistul nu poate fi sancţionat sau prejudiciat pentru sesizarea cu bună-credinţă cu privire la dispoziţiile ilegale ale conducătorului.
(5) Şefii poartă răspundere pentru legalitatea şi oportunitatea dispoziţiilor pe care le dau poliţiştilor din subordine, fiind obligaţi, totodată, să verifice modul de îndeplinire a acestora.

Capitolul IV

STATUTUL POLIŢISTULUI

 Articolul 31. Personalul Poliţiei şi statutul poliţistului

(1) Personalul Poliţiei se constituie din poliţişti, funcţionari publici, salariaţi civili şi personal de deservire tehnică.
(2) În limitele competenţelor stabilite de legislaţie, poliţistul este învestit cu împuterniciri pe timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, prevăzute de prezenta lege.
(3) Poliţistul este funcţionar public cu statut special.
(4) Statutul poliţistului se aplică şi angajaţilor subdiviziunilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită atribuţiile Poliţiei, conform prevederilor prezentei legi, precum şi corpului profesoral didactic din cadrul catedrelor cu disciplini de specialitate poliţienească din cadrul instituţiilor de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne. Subdiviziunile subordonate Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul cărora se instituie funcţii poliţieneşti, sînt specificate în Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat de Guvern.
(5) Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, ale salariaţilor civili şi ale personalului de deservire tehnică sînt reglementate, respectiv, de legislaţia cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, de Codul muncii şi de alte acte normative.
(6) Acţiunea Codului muncii se extinde asupra raporturilor de serviciu ale poliţiştilor în măsura în care nu este reglementată de prezenta lege.

Articolul 32. Uniforma, legitimaţia de serviciu  şi însemnele distinctive
(1) Poliţistul poartă uniformă atribuită gratuit. Modelul uniformei, însemnele şi normele de asigurare cu uniformă sînt aprobate de Guvern.
(2) Regulile de purtare a uniformei sînt stabilite de ministrul afacerilor interne.
(3) Persoanele care nu cad sub incidenţa prezentei legi nu au dreptul de port al uniformei de poliţist.
(4) Identificarea poliţistului în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu se face prin legitimaţia de serviciu. Modelul şi ordinea de eliberare a legitimaţiei de serviciu sînt stabilite de ministrul afacerilor interne.
(5) Legitimaţia de serviciu confirmă statutul şi împuternicirile poliţistului, inclusiv dreptul de a purta armă.
(6) La eliberarea din serviciu, precum şi în perioada de suspendare din funcţie, poliţistul este obligat să predea legitimaţia de serviciu.
(7) Poliţistul poate purta şi semne distinctive ale Poliţiei şi ale subdiviziunilor acesteia, atribuite gratuit, potrivit modului stabilit de ministrul afacerilor interne.
(8) Se interzice ca uniforma, legitimaţia sau însemnele distinctive ale persoanelor juridice să fie identice ori similare cu cele ale poliţistului.

Articolul 33. Funcţiile poliţieneşti
(1) Tipurile funcţiilor în subdiviziunile Poliţiei se instituie potrivit Nomenclatorului funcţiilor aprobat de ministrul afacerilor interne.
(2) Poliţiştii sînt numiţi în funcţie conform specialităţii şi calificării.
(3) Atribuţiile, drepturile, răspunderea şi raporturile de subordonare ale poliţistului sînt descrise în fişa postului, aprobată de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei sau de către persoana împuternicită de acesta.
(4) Fişa postului şefului Inspectoratului General al Poliţiei este aprobată de către ministrul afacerilor interne.

Articolul 34. Raporturile de serviciu
(1) Raporturile de serviciu ale poliţistului sînt prevăzute de prezenta lege. În măsura în care acestea nu sînt reglementate de prezenta lege se aplică prevederile Codului muncii.
(2) Raporturile de serviciu apar odată cu încheierea contractului individual de muncă, confirmat prin actul administrativ de numire în funcţie.
(3) Actul administrativ de numire în funcţie are formă scrisă şi conţine temeiul de numire, numele persoanei, funcţia, data de la care aceasta urmează să exercite funcţia poliţienească şi, după caz, alte elemente stabilite de legislaţie.
(4) Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă între candidat şi Inspectoratul General al Poliţiei, în persoana şefului Inspectoratului General al Poliţiei, în condiţiile prevăzute de legislaţie.
(5) Pentru funcţiile specificate la art. 7 lit. d) şi e), contractul individual de muncă se încheie între candidat şi ministrul afacerilor interne.
(6) Pentru persoanele care au atins limita de vîrstă pentru serviciu în Poliţie, contractul individual de muncă poate fi prelungit, prin acordul părţilor, pe o perioadă de cel mult 5 ani.
(7) Hotărîrea privind prelungirea termenului de aflare în serviciu peste limita de vîrstă, stabilită la alin. (6), nu exclude posibilitatea încetării serviciului în baza altor temeiuri.
(8) Poliţistul poate cumula, conform legislaţiei, funcţia şi îndeplini obligaţiile de serviciu ale poliţistului absent temporar.

Articolul 35. Jurămîntul

(1) După încheierea contractului individual de muncă, în termen de cel mult o lună, poliţistul depune jurămîntul solemn cu următorul conţinut:
Eu (prenumele, numele), încadrîndu-mă în serviciul Poliţiei, jur solemn să fiu devotat poporului Republicii Moldova, să fiu onest, disciplinat, vigilent şi curajos, să păstrez secretele de stat şi alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată, să respect şi să aplic în mod corect şi fără părtinire legile Republicii Moldova. Jur să exercit în mod conştiincios şi cu exactitate obligaţiile încredinţate, ordinele superiorilor şi prevederile statutelor şi regulamentelor, să respect şi să ocrotesc interesele şi autoritatea statului, drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor, să apăr ordinea de drept şi patrimoniul statului şi al persoanelor. Dacă voi încălca acest jurămînt, sînt gata să port răspundere cu toată rigoarea legii.”

(2) Modul de depunere a jurămîntului este stabilit de ministrul afacerilor interne.
(3) Refuzul de a depune jurămîntul serveşte temei de încetare a contractului individual de muncă.

Articolul 36. Timpul de muncă
(1) Pentru poliţişti se stabileşte durata săptămînii de muncă de 40 de ore.
(2) Formele de organizare a timpului de muncă, programul de muncă şi acordarea repausului săptămînal pentru poliţişti se stabilesc de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei, în conformitate cu legislaţia.
(3) În caz de necesitate, poliţiştii sînt obligaţi să se prezinte la serviciu în baza dispoziţiei în formă scrisă, iar în cazuri de urgenţă, şi a dispoziţiei verbale, a conducerii subdiviziunii de Poliţie, pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu, în afara orelor de program stabilite, inclusiv pe timp de noapte, în zile de odihnă, de sărbătoare nelucrătoare în legătură cu interesele de serviciu sau în alte situaţii temeinic justificate, astfel încît să se asigure şi continuitatea serviciului şi restabilirea capacităţii de muncă.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (3), poliţistul beneficiază, la alegere, de remunerare suplimentară sau de timp de odihnă suplimentar în modul stabilit de legislaţie.
(5) În subdiviziuni poate fi introdusă evidenţa globală a timpului de muncă, astfel încît durata timpului de muncă să nu depăşească numărul de ore lucrătoare stabilit de prezenta lege. Modul de aplicare a evidenţei globale a timpului de muncă, inclusiv a timpului lucrat peste program, se stabileşte de către ministrul afacerilor interne.
(6) Condiţiile de retribuire a muncii şi a orelor suplimentare se stabilesc în conformitate cu legislaţia.

Articolul 37. Concediile 
(1) Poliţiştii au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, concediu de odihnă anual suplimentar şi concediu neplătit, precum şi la concedii sociale, prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Poliţiştii, în funcţie de vechimea în serviciu, au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, cu următoarea durată:
a) cu vechimea de pînă la 5 ani – 35 de zile calendaristice;
b) cu vechimea de la 5 pînă la 10 ani – 38 de zile calendaristice;
c) cu vechimea de la 10 pînă la 15 ani – 40 de zile calendaristice;
d) cu vechimea de la 15 pînă la 20 de ani – 42 de zile calendaristice;
e) cu vechimea de peste 20 de ani – 45 de zile calendaristice.
(3) În durata concediului de odihnă anual plătit nu se includ zilele de sărbătoare nelucrătoare.
(4) Concediul de maternitate şi concediul pentru îngrijirea copilului se acordă poliţistului conform dispoziţiilor generale. Baza de calcul al indemnizaţiilor de maternitate, al indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către poliţist în ultimele 6 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea poliţistului o constituie venitul mediu lunar al poliţistului. Indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat.

Articolul 38. Angajarea în Poliţie
(1) Pentru ocuparea funcţiilor în cadrul Poliţiei pot fi angajate persoane cu studii corespunzătoare cerinţelor specificate în fişa postului, care întrunesc cerinţele legale de angajare.
(2) Admiterea în instituţiile de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi angajarea se realizează prin concurs, care se efectuează conform unei proceduri stabilite de către ministrul afacerilor interne. Procedura concursului nu se efectuează pentru persoanele angajate prin transfer.
(3) La concursul de admitere în instituţiile de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi la concursul de angajare, are acces orice persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, cuantum al averii sau origine socială, care întruneşte condiţiile speciale prevăzute la art. 39.
(4) Litigiile cu privire la concurs se soluţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(5) La angajarea în serviciu, poliţistul ia cunoştinţă, contra semnătură, de normele deontologice ale poliţistului, de restricţiile şi interdicţiile stabilite.
(6) Angajarea în serviciu se efectuează în baza contractului individual de muncă, prin ordin de numire în funcţie, emis de şeful Inspectoratului General al Poliţiei sau, în cazurile prevăzute de prezenta lege, de ministrul afacerilor interne.

Articolul 39. Condiţiile speciale pentru a candida  la o funcţie în cadrul Poliţiei
(1) Poate fi angajat în Poliţie candidatul care are cetăţenia Republicii Moldova, domiciliu în ţară şi care întruneşte, pe lîngă condiţiile stabilite de prezenta lege, şi următoarele condiţii speciale:
a) a atins vîrsta de 18 ani şi are capacitate deplină de exerciţiu;
b) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei, conform deciziei comisiei medicale speciale a Ministerului Afacerilor Interne;
c) posedă studiile şi calificarea corespunzătoare pentru funcţia în care urmează să fie numit;
d) se bucură de o bună reputaţie, are un comportament corespunzător cerinţelor de conduită acceptate de societate;
e) nu are antecedente penale sau nu se află sub urmărire penală pentru săvîrşirea de infracţiuni.
(2) Înainte de a fi angajat în Poliţie, precum şi ulterior la promovarea în funcţii superioare, candidatul este supus unui control special în modul stabilit de ministrul afacerilor interne, precum şi testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), testului psihologic şi testului de aptitudini profesionale. Candidatul este obligat să prezinte, în condiţiile legii, declaraţii cu privire la venituri şi proprietate, precum şi declaraţii de interese personale.
(3) Candidatul care a susţinut concursul urmează să fie angajat în funcţie numai după exprimarea în formă scrisă a acordului cu privire la:
a) testarea integrităţii sale profesionale şi monitorizarea stilului său de viaţă în conformitate cu prevederile art. 40 şi 41;
b) testarea periodică a menţinerii aptitudinilor psihologice necesare pentru exercitarea atribuţiilor;
c) testarea la poligraf în timpul efectuării controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu în conformitate cu prevederile Legii nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).
(4) La angajarea în serviciu, candidatul este supus înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii în conformitate cu legislaţia.
(5) În funcţia de poliţist nu poate fi angajată persoana care:
a) este membru al unui partid politic;
b) are antecedente penale, are calitatea de bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat în legătură cu săvîrşirea unei infracţiuni;
c) este privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate ca pedeapsă principală sau complementară aplicată prin hotărîre judecătorească definitivă.

Articolul 40. Testarea integrităţii profesionale
(1) Testarea integrităţii profesionale reprezintă o metodă de verificare periodică a conduitei sau a modului de respectare a obligaţiilor profesionale de către poliţişti, precum şi de identificare, evaluare şi înlăturare a vulnerabilităţilor şi a riscurilor care determină angajatul Poliţiei să comită acte de corupţie, acte conexe corupţiei sau fapte de comportament corupţional ori să admită influenţe necorespunzătoare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, constînd în crearea situaţiilor virtuale, similare celor cu care se confruntă poliţistul în exercitarea atribuţiilor de serviciu, materializate prin operaţiuni disimulate, circumstanţiate de comportamentul acestuia, în vederea stabilirii reacţiei şi conduitei adoptate.
(2) Testarea integrităţii profesionale a poliţiştilor este efectuată de subdiviziunea specializată din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, ai cărei angajaţi sînt testaţi, la rîndul lor, de către Centrul Naţional Anticorupţie.
(3) Periodicitatea şi condiţiile de desfăşurare a testării integrităţii profesionale sînt stabilite în regulamentul aprobat de ministrul afacerilor interne.
(4) Rezultatul testării integrităţii profesionale se remite şefului Inspectoratului General al Poliţiei, care examinează comportamentul poliţistului manifestat în cadrul testului de integritate profesională şi, după caz, ia decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 54. Rezultatul testării integrităţii profesionale a şefului Inspectoratului General al Poliţiei şi a adjunctului său se remite ministrului afacerilor interne, care examinează comportamentul manifestat în cadrul testului de integritate profesională şi decide asupra existenţei motivului de revocare din funcţie.

(5) Materialele care fixează comportamentul poliţiştilor pe parcursul desfăşurării testului de integritate profesională se păstrează:
a) în cazul rezultatului pozitiv al testului de integritate profesională – pînă la constatarea rezultatului testului de către angajator;
b) în cazul rezultatului negativ al testului de integritate profesională – în dosarul personal al poliţistului, pînă la rămînerea irevocabilă a hotărîrii instanţei de judecată, dacă decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare este contestată, sau pînă la expirarea termenului de contestare în instanţa de judecată.

Articolul 41. Măsuri pentru asigurarea integrităţii  profesionale
(1) Subdiviziunea specializată subordonată Ministerului Afacerilor Interne întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii profesionale a poliţistului, prin monitorizarea stilului de viaţă, cu respectarea dreptului la viaţa intimă, familială şi privată a acestuia, pentru identificarea corespunderii:
a) nivelului de trai al poliţistului cu nivelul legal de remunerare a acestuia şi a persoanelor cu care locuieşte împreună;
b) conduitei poliţistului cu exigenţele de conduită ireproşabilă, stabilite în Codul de etică şi deontologie al poliţistului.
(2) Procedura de desfăşurare a monitorizării stilului de viaţă al poliţistului se stabileşte prin ordinul ministrului afacerilor interne.
(3) Rezultatul monitorizării stilului de viaţă al poliţistului se remite angajatorului care examinează materialele prezentate şi apreciază ca pozitiv sau negativ rezultatul acesteia.

Articolul 42. Dosarul personal
(1) Pentru fiecare poliţist se întocmeşte un dosar personal. Modul de completare, păstrare şi consultare a dosarului personal se stabileşte de către ministrul afacerilor interne.
(2) Dosarul personal conţine informaţii cu privire la funcţiile deţinute pe parcursul carierei poliţistului, avansările în grade speciale şi categorii de calificare, stimulările acordate, sancţiunile disciplinare aplicate, declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate, documentele (sau copiile de pe acestea) privind evaluarea activităţii, rezultatele controlului special efectuat în condiţii legale în privinţa poliţistului şi alte documente stabilite de către ministrul afacerilor interne.
(3) Se interzice introducerea în dosarul personal a oricăror informaţii referitoare la opiniile politice, religioase sau de orice altă natură ale poliţistului.
(4) Poliţistul poate consulta dosarul personal, i se eliberează, la cerere, copii de pe actele existente care nu conţin informaţii atribuite la secretul de stat, în condiţiile legii.

Articolul 43. Exerciţiul funcţiunii
Se consideră exerciţiu al funcţiunii îndeplinirea obligaţiilor de serviciu prevăzute de fişa postului, de prezenta lege şi de alte acte normative.

Articolul 44. Transferul şi deplasarea  în interes de serviciu
(1) Transferul poliţistului presupune numirea, pe termen nelimitat, într-o altă funcţie în cadrul Poliţiei, precum şi angajarea prin transfer într-o altă autoritate publică.
2) Nu constituie transfer trimiterea în deplasare în interes de serviciu sau detaşarea poliţistului. Deplasarea în interes de serviciu se efectuează fără acordul poliţistului şi se permite pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice pe parcursul unui an.

(3) Exercitarea temporară a unei funcţii vacante se dispune, în cazurile şi în condiţiile stabilite de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei, pe o durată de cel mult 6 luni, stabilindu-se drepturile salariale pentru funcţia ocupată temporar.

(4) În caz de transfer sau de eliberare din funcţie sau din serviciu, predarea funcţiei se efectuează în cel mult 10 zile lucrătoare, în modul stabilit de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei.
(5) Poliţistului, în caz de transfer la un alt loc permanent pentru exercitarea serviciului care necesită mutarea într-o altă localitate, i se plăteşte o indemnizaţie de transfer în mărimea unui salariu de bază plus sporul pentru grad special şi sporul pentru vechimea în muncă, iar pentru fiecare membru al familiei – în mărime de 50% din salariul de bază, de asemenea i se compensează cheltuielile pentru transportarea averii şi a lucrurilor personale.

Articolul 45. Suspendarea din serviciu
Suspendarea din serviciu a poliţistului poate fi efectuată prin ordinul şefului Inspectoratului General al Poliţiei, în conformitate cu prevederile Codului muncii cu privire la suspendarea contractului individual de muncă.

Articolul 46. Detaşarea
Detaşarea se efectuează prin ordinul ministrului afacerilor interne, cu acordul în formă scrisă al poliţistului, în conformitate cu prevederile Codului muncii, în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pe un termen determinat.

Articolul 47. Încetarea serviciului în Poliţie

(1) Încetarea serviciului în Poliţie, precum şi a contractului individual de muncă al poliţistului, poate avea loc:
a) la depunerea cererii personale;
b) la atingerea limitei de vîrstă de aflare în serviciu, cu excepţia situaţiei specificate la art. 34 alin. (6);
c) la împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie;
d) la expirarea termenului contractului individual de muncă;
e) din cauza stării de sănătate, în cazul recunoaşterii incapacităţii de a exercita serviciul în Poliţie, în conformitate cu decizia comisiei medicale speciale a Ministerului Afacerilor Interne;
f) în legătură cu lichidarea subdiviziunii Poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, dacă poliţistul refuză transferul într-o altă funcţie;
g) din cauza necorespunderii funcţiei deţinute, constatată de comisia de evaluare, în cazul lipsei unei funcţii inferioare vacante sau al refuzului de a fi transferat în funcţia propusă;
h) în legătură cu acordarea, de două ori consecutiv, a calificativului „nesatisfăcător” la evaluări;
i) pentru rezultatul negativ al testului de integritate;
j) în legătură cu transferul în altă autoritate publică;
k) pentru încălcarea sistematică a disciplinei de serviciu sau pentru comiterea unei încălcări grave;
l) pentru nerespectarea restricţiilor şi interdicţiilor pentru funcţia de poliţist prevăzute de prezenta lege;
m) pentru prezentarea unor documente false la încheierea contractului individual de muncă sau pentru tăinuirea unor fapte care ar împiedica angajarea în serviciu;
n) în legătură cu condamnarea în baza sentinţei judecătoreşti definitive;
o) la pierderea cetăţeniei Republicii Moldova;
p) în legătură cu restabilirea în serviciu a poliţistului care a îndeplinit anterior această funcţie, în cazul în care se refuză transferul într-o altă funcţie;
q) pentru a exclude ocuparea unei funcţii în subordinea unei rude, dacă transferul se refuză sau este imposibil;
r) în caz de deces;
s) pentru alte motive prevăzute de legislaţie.

(2) Încetarea serviciului în Poliţie în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d), h) şi k) are loc prin concedierea poliţistului la iniţiativa şi în baza ordinului angajatorului.
(3) Încetarea serviciului în Poliţie în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), e)–g), i), j) şi l)–r) are loc prin concedierea poliţistului în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor.
(4) Încetarea serviciului în Poliţie în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) are loc prin demisia poliţistului. De asemenea, poliţistul îşi poate prezenta demisia în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c). Demisia poliţistului se efectuează în baza raportului acestuia, prin ordinul angajatorului.

Articolul 48. Limita de vîrstă pentru serviciul în Poliţie
Poliţiştii se pot afla în serviciu în Poliţie pînă la atingerea următoarelor limite de vîrstă:
a) 50 de ani – pentru subofiţeri;
b) 55 de ani – pentru ofiţeri, cu excepţia gradelor de general pentru care limita de vîrstă este de 60 de ani.

Articolul 49. Gradele speciale

(1) Poliţistului i se acordă grad special în condiţiile prezentei legi.
(2) Gradele speciale ale Poliţiei nu constituie echivalentul gradelor militare.
(3) Poliţiştilor li se stabilesc următoarele grade speciale:
a) pentru funcţiile poliţieneşti de subofiţeri:
– sergent-inferior de poliţie;
– sergent de poliţie;
– sergent-major de poliţie;
– plutonier de poliţie;
– plutonier-major de poliţie;
– plutonier adjutant de poliţie;
b) pentru funcţiile poliţieneşti de ofiţeri:
– locotenent de poliţie;
– locotenent-major de poliţie;
– căpitan de poliţie;
– maior de poliţie;
– locotenent-colonel de poliţie;
– colonel de poliţie;
– general-maior de poliţie;
– general-locotenent de poliţie;
– general-colonel de poliţie.

(4) Gradele speciale se acordă poliţiştilor, ţinîndu-se cont de calificare, studii, funcţia deţinută şi de alte condiţii prevăzute de prezenta lege, după cum urmează:
a) gradele de general-maior de poliţie, general-locotenent de poliţie, general-colonel de poliţie – de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea ministrului afacerilor interne, coordonată cu Prim-ministrul;
b) gradul de colonel de poliţie – de către ministrul afacerilor interne, la propunerea şefului Inspectoratului General al Poliţiei;
c) gradele de pînă la colonel de poliţie – de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei.
(5) Gradele speciale pentru şeful Inspectoratului General al Poliţiei se acordă de către ministrul afacerilor interne, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4) lit. a).
(6) Gradul special iniţial se acordă poliţistului la angajarea în Poliţie şi se stabileşte potrivit limitei minime a funcţiei în care se angajează.
(7) Gradul special următor poate fi acordat poliţistului la expirarea termenului de aflare în gradul anterior, dacă poliţistul ocupă funcţia care permite acordarea gradului special următor, conform Nomenclatorului funcţiilor aprobat de ministrul afacerilor interne, luîndu-se în considerare nivelul de pregătire profesională.
(8) Prezentarea pentru conferirea gradului special următor nu se efectuează în perioada:
a) acţiunii sancţiunii disciplinare aplicate poliţistului;
b) anchetei de serviciu efectuate în privinţa poliţistului;
c) urmăririi penale efectuate în privinţa poliţistului;
d) altor concedii decît cele de odihnă anuale, de studii şi medicale.
(9) Termenele de aflare în gradele speciale în limita funcţiei deţinute se stabilesc după cum urmează:
a) în gradul special de sergent-inferior de poliţie – 3 ani;
b) în gradul special de sergent de poliţie – 4 ani;
c) în gradul special de sergent-major de poliţie – 4 ani;
d) în gradul special de plutonier de poliţie – 5 ani;
e) în gradul special de plutonier-major de poliţie – 4 ani;
f) în gradul special de locotenent de poliţie – 3 ani;
g) în gradul special de locotenent-major de poliţie – 4 ani;
h) în gradul special de căpitan de poliţie – 4 ani;
i) în gradul special de maior de poliţie – 4 ani;
j) în gradul special de locotenent-colonel de poliţie – 5 ani.

(10) Nu se stabileşte un termen de aflare în gradele speciale de plutonier adjutant de poliţie, colonel de poliţie, general-maior de poliţie, general-locotenent de poliţie şi general-colonel de poliţie.
(11) În termenul de aflare în grad special nu se includ perioadele:
a) suspendării contractului individual de muncă;
b) altor concedii decît cele de odihnă anuale, de studii şi medicale;
c) acţiunii sancţiunii disciplinare sub formă de retrogradare în grad special.
(12) Gradele speciale de general-maior de poliţie, general-locotenent de poliţie şi general-colonel de poliţie pot fi acordate în virtutea funcţiei deţinute, indiferent de termenul de deţinere a gradului precedent.

(13) La întîrzierea neîntemeiată a acordării gradului special, în calculul vechimii pentru gradul special următor se include perioada întîrzierii de acordare a gradului special anterior.

Articolul 50. Retragerea gradului special şi retrogradarea în grad special
(1) Poliţiştilor li se pot retrage gradele speciale doar prin decizie definitivă a instanţei judecătoreşti.
(2) Retrogradarea în grad special cu o treaptă a poliţiştilor se poate opera ca sancţiune disciplinară, în conformitate cu prezenta lege, de către persoanele care au dreptul de acordare a acestor grade.
(3) Poliţiştii retrogradaţi în grad special sînt restabiliţi în gradul special, indiferent de funcţia ocupată, dar nu mai devreme de un an din momentul de retrogradare, prin ordinul şefului care a luat hotărîrea privind retrogradarea în grad special sau al ministrului afacerilor interne.
(4) Pînă în momentul de restabilire în gradul special şi de acordare a gradului special următor este inadmisibilă retrogradarea repetată a poliţistului.

Articolul 51. Evaluarea de serviciu a poliţistului

(1) Activitatea şi conduita poliţistului sînt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în evaluarea de serviciu, cu acordarea unuia din următoarele calificative: „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător”, „nesatisfăcător”.
(2) Rezultatele evaluării de serviciu a poliţistului se iau în considerare la luarea deciziilor cu privire la:
a) stabilirea indemnizaţiilor, sporurilor şi a altor suplimente la salariu;
b) promovarea în funcţie;
c) acordarea gradelor speciale;
d) eliberarea din funcţie.

(3) Deciziile specificate la alin. (2) se confirmă prin actul administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţie.
(4) Modul, condiţiile şi criteriile privind evaluarea de serviciu a şefului Inspectoratului General al Poliţiei sînt stabilite de Guvern, iar pentru ceilalţi sînt stabilite de ministrul

Capitolul V

DISCIPLINA MUNCII

Articolul 52. Stimulări
(1) Pentru îndeplinirea conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu, angajatorul poate stimula poliţistul sub formă de:
a) exprimare de mulţumiri;
b) acordare de premii;
c) expunere a fotografiei pe Panoul de onoare;
d) ridicare a sancţiunii disciplinare;
e) decorare cu insigne ale Poliţiei sau ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) decernare a diplomelor de onoare;
g) decorare cu arme cu incrustarea textului de decorare;
h) includere în Cartea de onoare a Poliţiei.
(2) Pentru merite deosebite, poliţistul poate fi propus de către ministrul afacerilor interne spre decorare cu una din distincţiile de stat ale Republicii Moldova.
(3) Despre acordarea stimulărilor poliţistul este anunţat personal în cadrul adunării efectivului.

Articolul 53. Abateri disciplinare
Se consideră abateri disciplinare acţiunile sau inacţiunile poliţistului prin care se încalcă prevederile legii, ale altor acte normative, restricţiile şi interdicţiile stabilite, clauzele contractului individual de muncă, cerinţele fişei postului, prevederile Codului de etică şi deontologie al poliţistului.

Articolul 54. Tipurile de sancţiuni disciplinare
Comiterea de abateri disciplinare, în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie, atrage aplicarea următoarelor sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
d) retrogradare cu un grad special;
e) retrogradare în funcţie;
f) concediere.

Articolul 55. Condiţiile de aplicare a sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară.
(2) La examinarea abaterii disciplinare, audierea poliţistului şi consemnarea susţinerilor sale sînt obligatorii.
(3) Concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii că au fost săvîrşite infracţiuni, se remit spre examinare organelor Procuraturii.
(4) Poliţistul în privinţa căruia se desfăşoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite şi/sau să prezinte probe în apărare.
(5) La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior de către poliţist, de împrejurările în care a fost săvîrşită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise.
(6) Pentru o singură abatere disciplinară se aplică o singură sancţiune disciplinară.
(7) Faptele care constituie abateri disciplinare, modul de aplicare, atenuare şi ridicare a sancţiunilor disciplinare sînt prevăzute în Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat de Guvern.
(8) Aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă.
(9) În cazul în care împotriva poliţistului este pornită urmărirea penală sau acesta a fost pus sub învinuire, are loc suspendarea provizorie din funcţie în condiţiile prevăzute la art. 200 din Codul de procedură penală.

(10) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale pe motiv de reabilitare, poliţistul este repus în toate drepturile anterioare, compensîndu-i-se şi cele de care a fost privat pe perioada suspendării din funcţie.

Articolul 56. Termenul de valabilitate a sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunile disciplinare se consideră stinse după o perioadă de un an de la data aplicării lor.
(2) Ca formă de stimulare, sancţiunea disciplinară poate fi ridicată peste cel puţin 6 luni de la data aplicării, prin ordinul şefului care a aplicat-o sau al ministrului afacerilor interne, cu excepţia celor prevăzute la art. 54 lit. d)–f).
(3) După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie, poliţistul nu este restabilit în funcţia deţinută anterior, dar poate fi promovat potrivit dispoziţiilor generale.
(4) După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare cu un grad special, poliţistului i se va acorda gradul special următor, prin ordinul conducătorului învestit cu acest drept, în legătură cu expirarea termenului de valabilitate a sancţiunii disciplinare.

Articolul 57. Contestarea deciziei de aplicare  a sancţiunii disciplinare
(1) Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat de către poliţist în instanţa de contencios administrativ în modul prevăzut de legislaţie.
(2) În caz de contestare, executarea sancţiunii disciplinare nu se suspendă.

Articolul 58. Repararea daunei cauzate de poliţist
(1) În cazul încălcării de către poliţist a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, Poliţia ia măsuri pentru restabilirea acestor persoane în drepturi şi pentru repararea daunei în conformitate cu legislaţia, iar poliţistul va repara dauna în ordine de regres.
(2) Poliţistul nu va despăgubi în ordine de regres dauna cauzată doar dacă a comis-o în limita riscului profesional întemeiat sau în condiţiile stabilite de lege pentru exonerarea de răspundere civilă pentru cauzarea de daune.

Capitolul VI

PROTECŢIA JURIDICĂ ŞI SOCIALĂ
A POLIŢISTULUI

Articolul 59Drepturi şi libertăţi fundamentale
Poliţistul beneficiază de drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului Republicii Moldova, cu restricţiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.

Articolul 60. Dreptul la protecţie din partea statului
(1) Poliţistul se află sub protecţia statului şi a legii. Persoana, onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională ale acestuia sînt ocrotite prin lege.
(2) Poliţistul şi membrii familiei sale au dreptul la protecţie din partea statului împotriva ameninţărilor şi violenţelor la care sînt sau ar putea fi supuşi ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu aceasta.
(3) La sesizarea poliţistului despre ameninţările şi violenţele la care sînt sau ar putea fi supuşi poliţistul şi membrii familiei sale ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu aceasta, Inspectoratul General al Poliţiei ia sub protecţie poliţistul şi membrii familiei sale şi întreprinde măsurile necesare pentru înlăturarea pericolului.
(4) Prejudiciul material cauzat poliţistului sau unui membru al familiei sale, determinat de activitatea de serviciu, se repară pe contul bugetului din care este salarizat poliţistul, urmînd să fie recuperat în ordine regresivă din contul celui vinovat, în conformitate cu legislaţia.

(5) Poliţistul care a cauzat suferinţe sau daune materiale în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, acţionînd în limitele legii, este absolvit de răspundere.
(6) Pentru a apăra drepturile şi interesele sale, poliţistul nu poate fi limitat în dreptul de a se adresa în instanţa judecătorească.
(7) Poliţiştii au dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate, pentru apărarea intereselor lor, dreptului la remunerare corespunzătoare a muncii, dreptului la protecţie socială şi la măsuri specifice de protecţie a sănătăţii şi securităţii, ţinînd cont de caracterul particular al serviciului în cadrul Poliţiei.
(8) Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere exercitării atribuţiilor de serviciu.
(9) Poliţistul, indiferent de gradul special şi de funcţia deţinută, are dreptul să fie ales într-o funcţie electivă. Odată cu înregistrarea în calitate de candidat, poliţistul este suspendat din funcţie pentru perioada campaniei electorale. În cazul alegerii în funcţie electivă, poliţistul este eliberat din serviciu, dacă legislaţia nu stabileşte altfel.

Articolul 61. Asigurarea de stat obligatorie
(1) Viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă a poliţistului sînt supuse asigurării de stat obligatorii din bugetul de stat.
(2) Plata pentru asigurarea poliţistului nu se efectuează dacă evenimentul asigurat a survenit în urma săvîrşirii de către poliţist a:
a) infracţiunii sau contravenţiei;
b) faptei care constituie o consecinţă a consumului benevol de băuturi alcoolice, de substanţe narcotice sau toxice;
c) actului de sinucidere sau a tentativei de sinucidere, dacă aceste acţiuni nu au fost provocate de o stare patologică sau de acţiuni de determinare la sinucidere;
d) altor fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.
(3) În caz de deces al poliţistului survenit în legătură cu exerciţiul funcţiunii sau ca urmare a unei mutilări (răniri, traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiunii, familiei celui decedat sau persoanelor întreţinute de acesta li se plăteşte o indemnizaţie unică în mărime de 120 de salarii lunare, conform ultimei funcţii deţinute (de decedat). Timp de 5 ani din ziua decesului, persoanelor care s-au aflat la întreţinerea poliţistului li se plăteşte o indemnizaţie lunară în mărime egală cu salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute de acesta. La expirarea a 5 ani, se stabileşte pensie în legătură cu pierderea întreţinătorului, în modul prevăzut de legislaţie.
(4) În caz de mutilare (rănire, traumă, contuzie) în legătură cu exerciţiul funcţiunii, poliţistului i se plăteşte o indemnizaţie unică, în dependenţă de gravitatea mutilării, în următoarele mărimi:
a) uşoară – 3 salarii lunare;
b) medie – 5 salarii lunare;
c) gravă – 7 salarii lunare.
(5) În caz de eliberare din serviciu pe motiv de clasare ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a unei mutilări (răniri, traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiunii, poliţistului i se plăteşte o indemnizaţie unică determinată din calculul unui salariu mediu lunar pe parcursul ultimelor 6 luni pînă la survenirea cazului asigurat, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii profesionale, calculată conform ultimei funcţii deţinute.
(6) În caz de invaliditate a poliţistului survenită în exerciţiul funcţiunii sau în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, sau după încetarea serviciului în Poliţie, însă ca urmare a unei afecţiuni din perioada serviciului, în lipsa de temei pentru primirea pensiei de vechime în muncă, pînă la restabilirea capacităţii de muncă poliţistului i se plăteşte o compensaţie lunară, raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute, în următoarele proporţii:
a) de 100% – pentru gradul I de invaliditate;
b) de 80% – pentru gradul II de invaliditate;
c) de 60% – pentru gradul III de invaliditate.
(7) Poliţistul care primeşte compensaţia prevăzută la alin. (6) nu beneficiază concomitent şi de pensia de invaliditate.

Articolul 62. Dreptul la ocrotirea sănătăţii şi la asistenţa medicală

(1) Poliţistul beneficiază de asistenţă medicală şi tratament (ambulatoriu şi staţionar) gratuit în orice instituţie medico-sanitară a Ministerului Afacerilor Interne. Dacă asistenţa medicală nu poate fi acordată în instituţiile medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne, aceasta se acordă în altă instituţie medico-sanitară publică, cu rambursarea cheltuielilor suportate din contul mijloacelor prevăzute în bugetul instituţiilor medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne, în modul şi în condiţiile stabilite prin ordinul ministrului afacerilor interne.
(2) Poliţistul este supus anual examenului medical profilactic în instituţiile medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne.
(3) Tratamentul poliţistului peste hotarele Republicii Moldova se efectuează, în caz de necesitate, în condiţiile stabilite de Guvern.
(4) Poliţistul care a pierdut sau căruia i s-a diminuat capacitatea de muncă în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu beneficiază de tratament, iar în caz de necesitate – şi de protezare gratuită în instituţiile medico-sanitare, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(5) În cazurile în care maladia contractată sau trauma suportată de poliţist este legată de încălcarea de către acesta a legislaţiei ori de consumul băuturilor alcoolice sau al substanţelor narcotice, tratamentul, cu excepţia asistenţei medicale de urgenţă, se achită din cont propriu.
(6) Poliţiştii eliberaţi din serviciu cu dreptul la pensie beneficiază de asistenţă medicală în conformitate cu Legea nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.
(7) Soţul/soţia şi copiii minori ai poliţistului au dreptul la tratament în instituţia medico-sanitară a Ministerului Afacerilor Interne dacă poliţa de asigurare obligatorie este înregistrată la această instituţie.

Articolul 63. Asigurarea cu spaţiu locativ de serviciu
(1) Poliţia îşi creează fondul locativ de serviciu în modul stabilit de Guvern.
(2) Dacă poliţistul şi soţia/soţul acestuia nu deţin în proprietate locuinţă în localitatea unde activează, poliţistul are dreptul la spaţiu locativ de serviciu pentru perioada de activitate în localitatea respectivă, care se repartizează în limita disponibilului, în modul stabilit de ministrul afacerilor interne.
(3) Spaţiul locativ de serviciu repartizat poliţistului nu poate fi supus privatizării. În caz de încetare a raporturilor de serviciu, poliţistul este obligat să elibereze spaţiul locativ de serviciu, indiferent de perioada de activitate în Poliţie.

Articolul 64. Dreptul la călătorie fără plată
(1) Poliţiştii au dreptul să călătorească gratuit pe tot teritoriul ţării, în toate tipurile de transport public urban, suburban şi interurban (cu excepţia taximetrelor) în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu.
(2) Cheltuielile suportate de transportatori în legătură cu acordarea dreptului prevăzut la alin. (1) în transportul urban, suburban şi interurban sînt compensate de la bugetul de stat, în modul stabilit de Guvern.
(3) Modul de identificare a cazurilor în care acest drept nu a fost realizat în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu este stabilit prin regulamentul aprobat de ministrul afacerilor interne.

Articolul 65. Remunerarea muncii şi dreptul  la indemnizaţii
(1) Remunerarea muncii poliţistului se efectuează de la bugetul de stat, conform legislaţiei în vigoare.
(2) În cazul eliberării din serviciu în legătură cu pensionarea sau din cauza reducerii personalului ori a lichidării subdiviziunii, poliţistului i se acordă o indemnizaţie unică în corespundere cu vechimea calendaristică în serviciu în Poliţie:
a) de la 5 la 10 ani – în mărime de 6 salarii lunare;
b) de la 10 la 15 ani – în mărime de 8 salarii lunare;
c) de la 15 la 20 de ani – în mărime de 10 salarii lunare;
d) de la 20 la 25 de ani – în mărime de 14 salarii lunare;
e) de la 25 la 30 de ani – în mărime de 16 salarii lunare;
f) de la 30 de ani şi mai mult – în mărime de 18 salarii lunare. 

Articolul 66. Dreptul la pensie
Poliţistul beneficiază de dreptul la pensie în condiţiile stabilite de Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Articolul 67. Protecţia socială a membrilor de familie
(1) Copiii poliţistului decedat în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se înmatriculează în instituţiile de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne în afara concursului, cu condiţia că corespund cerinţelor de sănătate.
(2) Membrii familiei poliţistului decedat în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu pot beneficia de asistenţă medicală în instituţiile medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne în baza poliţelor de asigurare medicală obligatorie.

(3) Funeraliile poliţistului decedat în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se efectuează din contul subdiviziunii în care a activat.

Capitolul VII

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 68. Dispoziţii tranzitorii
(1) Angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, ai subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale Ministerului Afacerilor Interne care deţin grade speciale de poliţie, care, pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, au vechime în muncă, conform Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, în organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice de cel puţin 12 ani şi 6 luni şi care continuă să activeze în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia, deşi funcţia deţinută de către aceştia nu mai constituie o funcţie poliţienească, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 62 alin. (1) şi la art. 65 şi 66 din prezenta lege pînă la momentul de împlinire a termenului de vechime în serviciu, care dă dreptul la pensie conform Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.
(2) După împlinirea termenului de vechime în serviciu, care dă dreptul la pensie pentru vechime în serviciu în Poliţie, de către persoanele enumerate la alin. (1) din prezentul articol, prevederile prezentei legi nu li se vor aplica. Persoanei în cauză i se va aplica statutul care reiese din funcţia nepoliţienească deţinută, iar persoana care are dreptul la pensie va beneficia de dreptul la pensie pentru vechimea în serviciu începînd cu momentul de depunere a cererii.
(3) Angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, ai subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale Ministerului Afacerilor Interne care deţin grade speciale de poliţie şi nu au vechime în muncă prevăzută la alin. (1) din prezentul articol, dar care vor continua să activeze într-o funcţie nepoliţienească în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia, vor fi retribuiţi, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cuantum nu mai mic decît ultimul salariu stabilit în funcţia poliţienească pe perioada exercitării aceloraşi activităţi. Modul şi condiţiile de trecere în funcţie nepoliţienească se stabilesc de Guvern.

(4) Prevederile art. 63 din prezenta lege nu se aplică în privinţa poliţistului care, după intrarea în vigoare a prezentei legi, şi-a înstrăinat, prin acte juridice, spaţiul locativ pe care îl deţinea cu drept de proprietate în localitatea în care activează.
(5) Persoanelor asupra cărora, după intrarea în vigoare a prezentei legi, nu se va aplica statutul de poliţist, dar vor continua să exercite aceleaşi activităţi în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia într-o funcţie publică, li se vor echivala gradele speciale cu gradele de calificare ale funcţionarilor publici după cum urmează:
a) general-colonel de poliţie – consilier de stat al Republicii Moldova de clasa I;
b) general-locotenent de poliţie – consilier de stat al Republicii Moldova de clasa a II-a;
c) general-maior de poliţie – consilier de stat al Republicii Moldova de clasa  a III-a;
d) colonel de poliţie – consilier de stat de clasa I;
e) locotenent-colonel de poliţie – consilier de stat de clasa a II-a;
f) maior de poliţie – consilier de stat de clasa a III-a;
g) căpitan de poliţie – consilier de clasa I;
h) locotenent-major de poliţie – consilier de clasa a II-a;
i) locotenent şi sublocotenent de poliţie – consilier de clasa a III-a.
(6) Poliţiştilor care, la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, deţineau alte grade speciale decît cele prevăzute de prezenta lege li se conferă gradele speciale următoare stabilite de prezenta lege conform funcţiei deţinute.
(7) Vechimea în serviciu în cadrul organelor afacerilor interne stabilită poliţiştilor pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se include în vechimea în serviciu în Poliţie.
(8) Angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, ai subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale Ministerului Afacerilor Interne ale căror funcţii nu mai constituie funcţii poliţieneşti, dar care, pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, deţin grade speciale de poliţie şi continuă să activeze în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia, vor constitui rezerva Poliţiei şi vor dispune de dreptul de transfer într-o funcţie poliţienească pe parcursul următorilor 3 ani, cu includerea vechimii în muncă de pînă la transfer în vechimea în serviciul poliţienesc.
(9) Dreptul de transfer în condiţiile alin. (8) din prezentul articol încetează odată cu atingerea limitei de vîrstă de aflare în serviciul Poliţiei.

(10) Regulamentul cu privire la rezerva Poliţiei este aprobat de ministrul afacerilor interne.

Articolul 69. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 5 martie 2013.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va elabora şi va prezenta Parlamentului cadrul legal privind reorganizarea trupelor de carabinieri şi integrarea lor în cadrul Poliţiei.

(3) Atribuţiile de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice vor fi exercitate de către trupele de carabinieri (trupele interne) în colaborare cu Poliţia pînă la momentul de reorganizare a trupelor de carabinieri cu integrarea în cadrul Poliţiei.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura subdiviziunile Poliţiei cu sedii necesare pentru desfăşurarea activităţii acestora în caz că bunurile imobile în care este amplasată subdiviziunea Poliţiei, la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu sînt în posesia Ministerului Afacerilor Interne sau a subdiviziunilor acestuia.
(5) Atribuţiile în domeniul de asigurare a înfăptuirii justiţiei vor fi cesionate către Ministerul Justiţiei la 1 ianuarie 2015 conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
(6) La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 17–19, art. 56);
b) Hotărîrea Parlamentului nr. 637-XII din 10 iulie 1991 cu privire la gradele speciale pentru efectivul de trupă şi corpul de comandă al organelor afacerilor interne (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1991, nr. 11–12, art. 112);
c) Hotărîrea Parlamentului nr. 654-XII din 22 iulie 1991 privind aprobarea textului Jurămîntului efectivului de trupă, corpului de comandă al poliţiei şi al altor subunităţi ale organelor de interne ale Republicii Moldova şi a Regulamentului privind modul de depunera jurămîntului.

 

Legea nr. 130 din 08.06.2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă

Capitolul  I

DISPOZIŢII  GENERALE

Articolul 1. Domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte categoriile de arme şi de muniţii cu destinaţie civilă, precum şi condiţiile în care procurarea, înstrăinarea, deţinerea, portul, folosirea acestor arme şi muniţii şi operaţiunile cu ele sînt permise pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Prezenta lege nu se extinde asupra regimului armelor militare din dotarea autorităţilor administraţiei publice care au competenţe în domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, al căror regim este reglementat prin legi şi acte normative speciale.

(3) În cazul în care tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte conţin alte reguli decît cele prevăzute de legislaţia naţională privind armele şi muniţiile, se aplică prevederile  tratatelor internaţionale.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

armă – obiect sau dispozitiv, conceput sau adaptat, prin care un plumb, un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare, pot fi descărcate cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice ori prin intermediul unor alţi agenţi propulsori, în măsura în care se regăseşte în una din categoriile prevăzute la anexa nr. 1;

armă albă – obiect sau dispozitiv care poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baioneta, sabia, spada, floreta, cuţitul, arbaleta şi arcul;

armă de foc – armă portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie. Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale ori a materialului din care este confecţionat, poate fi transformat în acest scop. În sensul prezentei legi, în definiţia armelor de foc nu sînt incluse armele prevăzute la categoriile C şi D din anexa nr. 1;

aplicare a armei de foc – executare a tragerii cu armă de foc;

componentă esenţială de armă de foc – mecanism de închidere, cameră a cartuşului şi/sau ţeavă a armei de foc care, în calitate de obiecte separate, sînt incluse în categoria armelor de foc pe care sînt montate ori sînt concepute să fie montate;

dezactivare a armelor – ansamblu de operaţiuni efectuate asupra armelor de către un armurier licenţiat în domeniul de reparaţie a armelor pentru a le modifica şi a le transforma în mod ireversibil în arme definitiv nefuncţionale;

fabricare ilicită de arme de foc – fabricare sau montare fără înregistrare a armelor de foc, a pieselor sau a muniţiilor aferente din orice componente esenţiale traficate ilicit, fără o autorizaţie eliberată în modul stabilit de către o autoritate competentă a statului în care are loc fabricarea sau asamblarea fără înregistrare sau fără marcare a armelor de foc asamblate la data fabricării lor în conformitate cu cerinţele stabilite;

marcaj – totalitate a elementelor codului simbolic imprimat în mod special pe suprafaţa metalului, cu protecţia lui informaţională în formă de matrice ireproductibilă;

muniţie – ansamblu format din tubul cartuşului, încărcătura de azvîrlire, capsa de aprindere şi, după caz, din proiectil;

omologare – procedură de evaluare a conformităţii prin care se determină respectarea cerinţelor esenţiale de securitate, stabilite prin normative, standarde sau prin reglementări tehnice;

operaţiune cu arme şi muniţii – import, export, reexport, tranzit, introducere în ţară, scoatere din ţară, producere, confecţionare, asamblare, experimentare, vînzare, cumpărare, transport, transfer, transbordare, depozitare, păstrare, casare şi distrugere a armelor şi a muniţiilor, examinare tehnică periodică, prelucrare, completare, testare, verificare, dezactivare şi reparare a armelor;

piesă de armă de foc – orice element sau element de înlocuire, special conceput pentru o armă de foc, esenţial pentru funcţionarea acesteia şi anume: ţeava, recuperatorul, manşonul mobil sau butoiaşul, cuiul percutor ori închizătorul şi orice dispozitiv conceput sau adaptat pentru a reduce zgomotul provocat de tragerea unui foc de armă;

Registru de stat al armelor – totalitate a datelor sistematizate despre armele cu destinaţie civilă autorizate pe teritoriul Republicii Moldova şi despre titularii lor de drept;

reparare a armelor – ansamblu de operaţiuni efectuate asupra armelor defectate pentru a le readuce în starea care să le asigure securitatea funcţionării conform destinaţiei, fără modificarea construcţiei lor;

tir de tragere – încăpere sau teren, special amenajate,  în care se desfăşoară exerciţii, aplicaţii şi se execută probe de tragere cu arme de foc lungi ori scurte sau cu aer comprimat, cu arcul sau cu arbaleta, autorizate să funcţioneze de subdiviziunile teritoriale ale Ministerului Afacerilor Interne;

trafic ilicit cu arme de foc şi cu muniţii aferente – achiziţionare, vînzare, livrare, mutare sau transfer al armelor de foc, al pieselor sau al muniţiilor aferente din sau prin teritoriul unui stat către teritoriul unui alt stat dacă oricare dintre statele respective nu autorizează acest lucru în conformitate cu procedura stabilită sau dacă armele de foc asamblate nu sînt marcate în conformitate cu cerinţele prescrise;

noţiuni privind categoriile de arme şi de muniţii:

arme şi muniţii interzise – arme şi muniţii din categoria A, conform anexei nr. 1, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sînt interzise persoanelor fizice şi juridice;

armă şi muniţii letale  – armă şi muniţii din categoria B lit. a)–l) şi n), conform anexei nr. 1, prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor;

armă şi muniţii neletale – armă şi muniţii din categoria B lit. m) şi din categoria C, conform anexei nr. 1, care au scop utilitar sau care sînt destinate pentru agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încît, utilizate fiind, să nu se cauzeze moartea persoanelor;

noţiuni privind clasificarea armelor conform destinaţiei:

arme militare – arme destinate uzului militar, orice alte arme din dotarea organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, precum şi a unităţilor aflate în subordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative;

arme civile – arme, dispozitive, mijloace materiale proprietate privată sau de stat destinate (adaptate) uzului civil, apte din punct de vedere tehnic pentru vătămarea sau imobilizarea unei persoane ori a unui animal, pentru practicarea sportului sau a vînatului, pentru autoapărare, apărare şi pază a bunurilor şi valorilor sau pentru imitarea proprietăţilor lor de luptă;

noţiuni privind clasificarea armelor civile din punctul de vedere al destinaţiei:

armă de apărare şi pază – armă de foc scurtă, recunoscută în condiţiile prevăzute de lege, destinată pentru apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi a bunurilor aparţinînd persoanelor fizice sau juridice;

armă de autoapărare – armă letală şi neletală scurtă (cu excepţia armei cu aer comprimat), recunoscută în condiţiile legii, special confecţionată pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare sau proiectile din cauciuc sau glonţ, în scop de autoapărare;

armă de aruncare – armă destinată pentru nimicirea cu proiectile a obiectivelor la distanţă, a căror mişcare orientată se obţine folosind forţa musculară a omului sau forţa unui dispozitiv special adaptat;

armă de asomare – armă utilitară, folosită pentru imobilizarea animalelor prin supunerea acestora la un şoc mecanic în scopul sacrificării ulterioare;

armă de colecţie – armă destinată a fi piesă de muzeu, precum şi arme aflate sau nu în stare de funcţionare ce constituie rarităţi sau care au valoare istorică, documentară, ştiinţifică sau artistică;

armă de recuzită – armă special confecţionată, fabricată sau devenită inofensivă ca urmare a modificării ei de către un armurier licenţiat în domeniul reparaţiei armelor, utilizată în activitatea instituţiilor specializate în domeniul artistic (cinematografice sau cultural-artistice);

armă de panoplie – armă de foc devenită nefuncţională ca urmare a dezactivării ei sau datorită gradului avansat de deteriorare, atestat de către un armurier licenţiat în condiţiile legii;

armă de semnalizare – armă destinată numai pentru transmiterea de semnale luminoase, fumigene sau acustice;

armă de tir (sportivă) – armă destinată practicării tirului sportiv, omologată sau recunoscută în condiţiile legii;

armă de vînătoare – armă destinată practicării vînatului, cu una sau mai multe ţevi, care foloseşte muniţii cu glonţ şi/sau cu alice, omologată sau recunoscută în condiţiile legii;

armă dezactivată – armă devenită definitiv nefuncţională ca urmare a modificării şi transformării ei în mod ireversibil de către un armurier licenţiat în domeniul reparaţiei armelor;

arme cu destinaţie industrială – arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil, care au aparenţa unei arme de foc automată;

armă cu tranchilizante – armă utilitară, destinată imobilizării animalelor prin injectarea de substanţe tranchilizante;

armă inutilizabilă – armă deteriorată a cărei uzură depăşeşte 50% şi care are unul sau mai multe defecte evidente, atestate, conform reglementărilor tehnice, de către organul competent sau de către armurier;

armă utilitară – armă destinată să asigure desfăşurarea corespunzătoare a unor activităţi în domeniile industrie, agricultură, piscicultură, în domeniul medico-veterinar, al protecţiei mediului şi protecţiei împotriva dăunătorilor, precum şi să asigure desfăşurarea de către organizaţiile specializate de pază a activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor sau a transportului unor valori importante;

armă veche – armă letală produsă înainte de anul 1877 sau reproducere a acesteia pentru a fi păstrată în colecţii;

dispozitiv electroşoc – mijloc special de autoapărare a cărui încărcătură electrică de tensiune înaltă paralizează organismul omului şi al animalelor pentru o perioadă redusă de timp;

spray cu gaze lacrimogene sau iritante – mijloc special de autoapărare conţinînd gaz lichefiat cu proprietatea de iritare sau de paralizare temporară;

noţiuni privind clasificarea armelor din punct de vedere al construcţiei:

armă albă cu lamă – armă care întruneşte următoarele criterii: lama care fie face corp comun cu mînerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă un corp comun cu mînerul; are tăiş dublu pe toată lungimea sa; lungimea depăşeşte 15 cm; lăţimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm; mînerul este prevăzut cu gardă;

armă cu aer comprimat sau cu gaze sub presiune (pneumatică) – armă care, pentru aruncarea proiectilului, foloseşte forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie-recipient;

armă cu gaze – armă concepută sau adaptată, prin care substanţa nocivă gazoasă, lichidă ori în o altă stare (iritantă sau lacrimogenă), încorporată în proiectilul ei, este transportată pînă la ţintă cu ajutorul forţei de expansiune dirijată a gazelor provenite prin detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături, ori prin intermediul altor agenţi propulsori;

armă cu ţeavă ghintuită – armă a cărei ţeavă este prevăzută, pe toată lungimea suprafeţei interioare a canalului, cu şanţuri omogene spiralate (ghinturi) pentru a imprima proiectilului o mişcare de rotaţie pentru menţinerea stabilităţii acestuia pe traiectoria de zbor;

armă cu ţeava lisă – armă a cărei ţeavă este netedă pe cel puţin două treimi din toată lungimea interioară a canalului, începînd de la camera cartuşului;

armă de foc automată – armă de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat şi trage o serie de mai multe cartuşe prin apăsare continuă pe trăgaci;

armă de foc cu o singură lovitură – armă de foc fără încărcător, care este încărcată înaintea fiecărei trageri prin introducerea manuală a cartuşului în cameră sau într-un spaţiu prevăzut în acest scop situat la intrarea în ţeavă;

armă de foc cu repetiţie – armă de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă manual prin introducerea pe ţeavă a unui cartuş preluat din încărcător prin intermediul unui mecanism;

armă de foc lungă – armă de foc a cărei lungime a ţevii sau lungime totală depăşeşte dimensiunile maxime ale armelor de foc scurte, stabilite de prezenta lege;

armă de foc scurtă – armă de foc a cărei ţeavă nu depăşeşte 30 cm sau a cărei lungime totală nu depăşeşte 60 cm;

armă de foc semiautomată – armă de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat, dar nu poate trage o serie de mai multe cartuşe prin apăsare continuă pe trăgaci;

noţiuni privind categoriile de persoane:

armurier – persoană fizică sau juridică licenţiată, în condiţiile prezentei legi, să desfăşoare operaţiuni cu arme şi muniţii;

colecţionar de arme – persoană care a dobîndit, în condiţiile legii, un atestat de colecţionar, eliberat de autoritatea competentă, şi care este deţinător ori intenţionează să devină deţinător al unei colecţii de arme ce urmează a fi autorizate sau declarate conform prezentei legi, în scopul valorificării istorice a acestor arme;

rezident al unui stat străin – persoană titulară a unui document de identitate eliberat de un stat străin, cum ar fi paşaportul sau buletinul de identitate, prin care se atestă faptul că are domiciliu sau reşedinţă în acel stat;

sportiv şi antrenor de tir – sportiv şi antrenor legitimaţi de către organul central de specialitate din domeniul culturii fizice şi sportului, care sînt afiliaţi la o structură a sportului de profil, statutul căreia prevede activitatea sportivă de tir şi antrenament, precum şi dezvoltarea acestui sport;

vînător – persoană fizică titular al unui carnet de vînătoare valabil în condiţiile Legii regnului animal;

noţiuni privind tipurile de documente:

paşaport pentru arme de foc – document, emis, la cerere, în condiţiile legii de autoritatea competentă, care atestă dreptul titularului de a călători pe teritoriile unor alte state, în baza acordurilor încheiate cu acestea, cu armele de foc şi cu muniţiile înscrise în el;

certificat de deţinător – document, emis în condiţiile legii de autoritatea competentă, prin care se dovedeşte faptul că titularul a îndeplinit procedura legală de înregistrare a armei la autoritatea competentă;

permis de armă – document, emis în condiţiile legii de autoritatea competentă, prin care o persoană fizică sau juridică dovedeşte dreptul de a deţine şi/sau, după caz, de a purta şi folosi arme letale sau arme neletale ale căror tip, marcă, model, calibru şi număr de serie sînt înscrise în acest document;

permis de procurare a armei – document, emis în condiţiile legii de autoritatea competentă, prin care se atestă dreptul titularului de a cumpăra şi deţine armă;

permis de transfer al armelor – document, eliberat de autorităţile competente, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer de arme şi muniţii de pe teritoriul Republicii Moldova către un alt stat;

permis de transport al armelor – document, emis în condiţiile legii de autoritatea competentă, prin care se atestă dreptul titularului de a transporta arme şi muniţii dintr-un loc de păstrare în altul sau de la o persoană juridică la alta pe teritoriul Republicii Moldova ori dreptul la introducerea în ţară şi scoaterea din ţară, la importul şi tranzitul acestora.

Articolul 3. Delimitarea competenţelor

(1) Reglementarea juridică a controlului asupra armelor şi a muniţiilor ţine de competenţa Parlamentului.

(2) Guvernul, în conformitate cu atribuţiile sale:

a) aprobă actele normative de aplicare a prezentei legi;

b) realizează politica de stat în domeniul circulaţiei şi folosirii armelor letale, neletale şi a muniţiilor cu destinaţie civilă;

c) decide achiziţionarea armelor şi a muniţiilor, inclusiv din circuitul civil, pentru autorităţile administraţiei publice care au competenţe în domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice;

d) elaborează şi aprobă regulamentul Comisiei de stat pentru evaluarea, bonificarea şi rebutarea armelor.

(3) Ministerul Afacerilor Interne este autoritatea competentă care exercită autorizarea, evidenţa, controlul şi supravegherea privind deţinerea, portul şi folosirea armelor şi a muniţiilor, precum şi privind operaţiunile cu acestea, fiind unica autoritate competentă care reprezintă Republica Moldova în cadrul transferurilor şi notificărilor privind armele şi muniţiile în condiţiile prezentei legi. În domeniul autorizării, evidenţei, controlului şi supravegherii asupra circulaţiei armelor şi a muniţiilor, Ministerul Afacerilor Interne exercită următoarele funcţii:

a) elaborează instrucţiuni privind regimul armelor şi al muniţiilor, forma şi conţinutul documentelor emise în temeiul prezentei legi;

b) autorizează, ţine evidenţa, realizează controlul şi supravegherea privind procurarea, înstrăinarea, deţinerea, păstrarea, portul şi folosirea armelor şi muniţiilor, precum şi privind efectuarea operaţiunilor cu acestea, în condiţiile prezentei legi;

c) efectuează examinarea balistică, trageri experimentale din arme cu includerea tuburilor de cartuşe şi a gloanţelor trase în colecţia de tuburi de cartuşe şi gloanţe trase a Ministerului Afacerilor Interne, sistematizate după tip, marcă, model, calibru, serie, număr, după an de producere şi după lotul acestora;

d) notifică autorităţile abilitate în domeniu ale statelor străine şi organizaţiile internaţionale relevante despre transferul de arme şi muniţii efectuat de pe teritoriul Republicii Moldova către acestea;

e) administrează Registrul de stat al armelor;

f) eliberează, reperfectează, suspendă şi retrage licenţe;

g) emite prescripţii privind înlăturarea încălcării condiţiilor de licenţiere.

Articolul 4. Aspecte generale privind regimul armelor şi al muniţiilor

(1) Armele letale pot fi deţinute sau, în funcţie de categoria şi clasificarea lor conform prezentei legi, pot fi purtate şi folosite de persoane fizice în baza permisului de armă, iar de către persoane juridice – pot fi deţinute şi folosite în baza permisului de deţinere eliberat în condiţiile prezentei legi.

(2) Armele neletale pot fi deţinute şi, în funcţie de categoria şi de clasificarea acestora conform prezentei legi, pot fi purtate şi folosite de persoane fizice şi juridice cu condiţia de îndeplinire a procedurilor de autorizare sau de înregistrare a acestora, după caz, la organele competente în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Evidenţa posesorilor de arme letale şi neletale, evidenţa armelor deţinute de aceştia şi a documentelor prin care se acordă dreptul de deţinere, port şi folosire se ţin, la nivel local, de către organele de poliţie abilitate din raza de competenţă teritorială care au eliberat aceste documente, iar la nivel central, pentru armele letale cu ţeavă ghintuită – de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne.

(4) Deţinătorii de arme letale sau neletale sînt obligaţi să anunţe de îndată, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, cel mai apropiat organ de poliţie despre dispariţia, pierderea sau sustragerea acestor arme.

(5) Persoana care ia cunoştinţă despre existenţa unei arme militare, a unei arme letale, a unei arme neletale ori a muniţiilor deţinute ilegal, pierdute sau abandonate este obligată să anunţe de îndată cel mai apropiat organ de poliţie.

(6) Persoana care găseşte o armă militară, o armă letală, o armă neletală ori muniţii este obligată să anunţe sau să le predea de îndată ce este posibil, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, la cel mai apropiat organ de poliţie.

(7) Rudele sau persoanele care locuiesc împreună cu o persoană care deţine legal arme sau muniţii au obligaţia ca, în cazul în care deţinătorul decedează ori este declarat dispărut, să depună armele şi muniţiile respective la cel mai apropiat organ de poliţie în termen de 15 zile de la data decesului sau, după caz, a rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti de declarare a dispariţiei, pentru păstrarea acestora pînă la stabilirea moştenitorului, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(8) Armele deţinute de persoanele fizice şi juridice în condiţiile prezentei legi trebuie păstrate la domiciliul ori la sediul acestora.

(9) Persoanele fizice şi juridice care au dreptul să deţină, să poarte, să folosească, să comercializeze sau, după caz, să repare arme sînt obligate să asigure securitatea lor. Condiţiile de asigurare a securităţii acestor arme se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.

(10) Armele deţinute la domiciliul persoanei fizice sau la sediul persoanei juridice în baza documentelor prevăzute de lege pot fi transferate de proprietarul lor în alt spaţiu decît în cel menţionat în documente numai cu acordul în scris al poliţiei, în conformitate cu procedura stabilită prin normele de aplicare a prezentei legi.

(11) Introducerea pe teritoriul şi scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova a armelor şi a muniţiilor ce urmează a fi autorizate şi/sau declarate sînt permise de către organele Serviciului Vamal numai dacă sînt însoţite de permisul de transfer sau de permisul de transport al acestora.

(12) La înstrăinarea armelor de foc, muniţiile aferente neutilizate trebuie să fie predate organului de poliţie competent spre a fi distruse.

(13)  Persoanele autorizate în condiţiile legii au dreptul să poarte asupra lor doar o singură armă letală sau neletală, cu excepţia cazurilor de aflare pe terenuri destinate vînatului autorizat, precum şi în tiruri de tragere autorizate pentru funcţionare.

(14) Este interzis portul armelor letale şi neletale:

a) în locuri aglomerate, cum ar fi: stadioane, instituţii de învăţămînt, instituţii ale autorităţilor publice centrale, instanţe judecătoreşti, locaşuri sfinte, săli de spectacol şi adunări publice, precum şi în alte locuri unde folosirea acestor arme este interzisă prin lege;

b) dacă deţinătorul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, a produselor sau a substanţelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare acestora ori sub afecţiuni temporare de natură să genereze o stare de pericol în condiţiile în care poartă arma asupra sa;

c) dacă acestea nu sînt însoţite de documentul ce atestă dreptul de port şi de folosire a armelor.

Articolul 5. Interdicţii şi restricţii în regimul armelor şi al muniţiilor

(1) Se interzice procurarea, deţinerea, portul, folosirea, importul, exportul şi comercializarea de către persoane fizice şi juridice, cu excepţia organelor cu competenţe în domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, a următoarelor arme şi muniţii, sisteme şi dispozitive pentru acestea:

a) armelor şi muniţiilor care fac parte din categoria A conform anexei nr. 1;

b) armelor confecţionate prin modificarea armelor militare automate;

c) sistemelor de iluminare şi a sistemelor de ochire ce funcţionează pe principiul laser sau combinate cu acesta, destinate montării pe armă;

d) sistemelor de ochire pe timp de noapte;

e) dispozitivelor destinate sau adaptate diminuării zgomotului cauzat prin arderea unei încărcături;

f)  cartuşelor cu glonţ: cu miez din materiale dure; cu semiînveliş dum-dum; cu efect trasor, perforant, incendiar, al cărui diametru este mai mic decît calibrul ţevii; cu spaţiul gol în interior, precum şi a cartuşelor cu alice pentru arme scurte şi pentru arme cu gaze.

(2) Se interzice portul armelor de categoria D lit. a.)–g), prevăzute la anexa nr. 1.

(3) Se interzice folosirea şi aplicarea în locuri publice a armelor cu aer comprimat sau cu gaze sub presiune (pneumatice), precum şi cu o altă destinaţie decît pentru agrement şi pentru practicarea sportului în tiruri, în spaţii delimitate care nu sînt accesibile publicului sau în spaţii special amenajate, pentru a nu pune în pericol integritatea corporală şi viaţa persoanelor.

(4) Se interzice înstrăinarea sau transmiterea armei şi a muniţiilor supuse autorizării către o persoană care nu este autorizată în modul stabilit, cu excepţia cazurilor de depunere la un armurier sau la poliţie a unei donaţii sau a unui comodat, precum şi alte cazuri prevăzute de lege.

(5) Se interzice gajarea armei sau grevarea ei în orice alt mod prin constituirea în favoarea unor terţi a unor drepturi asupra bunului.

(6) Se interzice portul armelor albe, cu excepţia cuţitelor de vînătoare care pot fi purtate numai pe terenurile destinate vînatului pentru care este autorizat.

(7) Se stabilesc următoarele restricţii în regimul armelor şi al muniţiilor:

a)  calibrul maxim al armelor de foc cu ţeava ghintuită să nu depăşească 12,7 mm;

b) lungimea maximă a lamei să nu depăşească 90 mm la armele albe a căror lamă se extrage automat din mîner şi se fixează dur la apăsarea pe buton ori pe pîrghie sau se extrage în virtutea gravităţii ori mişcării accelerate şi se fixează automat;

c) se interzice comercializarea dispozitivelor electroşoc ai căror parametri nu corespund cerinţelor de securitate şi normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii;

d) se interzice comercializarea armelor de aruncare ai căror parametri nu corespund cerinţelor de securitate stabilite în standardele sau reglementările tehnice corespunzătoare;

e) se interzice comercializarea arbaletelor pentru a căror utilizare este necesară aplicarea unei forţe mai mari de 70 kg şi folosirea săgeţilor cu diametrul  conului (vîrfului) ce depăşeşte diametrul săgeţii sau folosirea săgeţilor cu petale mobile;

f) se interzice amplasarea şi amenajarea depozitelor de arme şi de muniţii în incinta imobilelor cu destinaţie locativă;

g) se interzice comercializarea muniţiilor prin comision;

h) se interzice, pînă la acreditarea unui laborator de încercări independent şi competent, importul armelor şi al muniţiilor care nu dispun de marcaj al staţiunilor de încercări ale ţărilor membre ale Comisiei Internaţionale Permanente pentru încercarea armelor şi a muniţiilor, recunoscută în Republica Moldova, sau de certificate de conformitate emise în ţările cu care Republica Moldova a semnat acord de recunoaştere reciprocă a rezultatelor certificării sau ale încercărilor.

Capitolul  II

PROCURAREA, ÎNSTRĂINAREA, DEŢINEREA, PORTUL ŞI FOLOSIREA ARMELOR LETALE ŞI NELETALE SUPUSE AUTORIZĂRII ŞI A MUNIŢIILOR AFERENTE DE CĂTRE mPERSOANE FIZICE CETĂŢENI AI REPUBLICII MOLDOVA

 Articolul 6.  Acordarea dreptului de procurare,  înstrăinare, deţinere, port şi folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării şi a muniţiilor aferente

(1) Persoanele fizice care întrunesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pot procura, deţine, purta şi folosi arme letale şi arme neletale supuse autorizării, precum şi muniţii aferente.

(2) Dreptul de procurare, de deţinere sau, după caz, de port şi de folosire a armelor prevăzute la alin. (1) se dobîndeşte la data eliberării de către Ministerul Afacerilor Interne a permisului de procurare a armei sau, după caz, a permisului de armă.

(3) Armele neletale, care fac obiectul declarării, pot fi deţinute, purtate şi folosite numai după înregistrarea lor la Ministerul Afacerilor Interne, în condiţiile prezentei legi.

(4) În funcţie de scopul pentru care a solicitat autorizarea procurării armei, Ministerul Afacerilor Interne acordă solicitantului dreptul de deţinere sau, după caz, de port şi de folosire a armei procurate, menţionînd expres acest fapt în permisul de armă.

(5) Dreptul de a deţine armă se acordă numai pentru arme de autoapărare, de tir, de vînătoare şi de colecţie, oferind titularului posibilitatea de a păstra arma la domiciliu.

(6) Dreptul de a purta şi de a folosi arme se acordă numai pentru armele de autoapărare, precum şi pentru cele de apărare şi de pază. Acest drept oferă titularului posibilitatea de a purta arma asupra sa şi de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea ei, precum şi în caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condiţiile prezentei legi.

(7) Dreptul de a deţine arme de vînătoare se acordă, în condiţiile prezentei legi, vînătorilor care sînt membri ai unor asociaţii de vînători legal constituite, care îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei privind regnul animal, care au susţinut examen pentru obţinerea calităţii de vînător, care deţin carnet de vînător valabil, precum şi sportivilor, antrenorilor de tir şi colecţionarilor de arme.

(8) Titularul dreptului de a deţine arme de vînătoare poate purta şi folosi armele înscrise în permisul de armă numai pe terenurile destinate vînatului pentru care este autorizat, precum şi în tiruri de tragere autorizate în condiţiile legii.

(9) Procurarea sau dobîndirea armelor prevăzute la alin. (1) se poate realiza prin cumpărare, donaţie, moştenire, decorare, închiriere sau prin comodat.

(10) Persoanele care deţin arme prevăzute la alin. (1), procurate sau dobîndite în condiţiile prezentei legi, le pot înstrăina numai prin intermediul armurierilor licenţiaţi în domeniul comercializării unor astfel de arme, precum şi prin donaţie.

Articolul 7. Condiţiile de acordare a permisului de procurare a armelor letale şi neletale supuse autorizării şi, după caz, a permisului de armă

(1) Permisul de procurare a armelor letale şi neletale supuse autorizării şi, după caz, permisul de armă se acordă persoanelor prevăzute la art. 8 alin. (1) dacă nu se află în una din situaţiile specificate la alin. (2) din prezentul articol şi întrunesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au împlinit vîrsta de 21 de ani;

b) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică de mînuire a armei de foc, organizat de o persoană juridică acreditată în domeniu, în condiţiile legii, cu excepţia personalului atestat din cadrul autorităţilor administraţiei publice care au competenţe în domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi al ordinii publice;

c) dispun de condiţii pentru asigurarea securităţii şi integrităţii armelor şi a muniţiilor;

d) sînt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi a folosi arme şi muniţii;

e) au calitatea impusă de lege, atestată prin documente prevăzute în normele de aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia armelor.

(2) Permisele prevăzute la alin. (1) nu se acordă persoanelor care se află în una din următoarele situaţii:

a) sînt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvîrşite cu intenţie, potrivit legislaţiei în vigoare;

b) au antecedente penale;

c) le-a fost anulat, în ultimii 5 ani, dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, de port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura de anulare s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 8 alin. (2);

d) au pierdut sau li s-au sustras, în împrejurări imputabile lor, armele letale sau neletale supuse autorizării;

e) au fost condamnate prin hotărîre judecătorească irevocabilă pentru infracţiuni comise cu intenţie, cu folosirea armelor sau a muniţiilor, a substanţelor şi materialelor explozive sau toxice, precum şi a substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor;

f) au fost condamnate prin hotărîre judecătorească irevocabilă la pedeapsă de privaţiune de libertate pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave comise cu intenţie;

g) prezintă pericol pentru ordinea publică, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi se află la evidenţă specială în organele de poliţie.

(3) Cererea de eliberare a permisului de procurare şi, după caz, a permisului de armă pentru armele cu ţeavă ghintuită, precum şi cererea de eliberare a atestatului de colecţionar se depun la serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, iar pentru armele cu ţeavă lisă – la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială solicitantul îşi are domiciliul. Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data depunerii.

(4) Dacă autoritatea competentă în soluţionarea cererii constată că nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) sau că solicitantul se află în una din situaţiile specificate la alin. (2), acestuia i se refuză eliberarea permisului de procurare a armei şi i se comunică în scris, în termenul stipulat la alin. (3), decizia luată.

(5) Deciziile emise în condiţiile alin. (4) pot fi contestate potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Articolul 8. Categoriile de persoane fizice care pot fi autorizate să procure arme letale şi neletale supuse autorizării

(1) Persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi nu se află în una din situaţiile prevăzute la alin. (2) al articolului menţionat pot fi autorizate, la cerere, să procure arme letale şi neletale supuse autorizării.

(2) Armele de vînătoare, precum şi armele de tir din categoria armelor lungi pot fi procurate numai de către vînători, sportivi, antrenori de tir şi de colecţionari de arme.

Articolul 9.  Documentele care atestă dreptul de procurare, deţinere, port şi folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării

(1) Permisul de procurare a armei, permisul de armă, atestatul de colecţionar, permisul de transportare, permisul de transfer, certificatul de deţinător se eliberează de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne şi/sau, după caz, de către organele de poliţie în a căror rază de competenţă teritorială solicitantul îşi are domiciliul.

(2) Condiţiile, procedura de eliberare a atestatului de colecţionar se stabilesc prin norme aprobate de Guvern.

(3) Titularul documentelor prevăzute la alin. (1) este obligat să anunţe organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul în termen de 10 zile de la data la care au intervenit orice fel de schimbări ce necesită modificări corespunzătoare în conţinutul documentului.

(4) Sustragerea documentelor prevăzute la alin. (1) se declară de către posesorul acestora, în termen de 24 de ore de la constatare, la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială s-a făcut constatarea, iar pierderea, distrugerea sau deteriorarea se declară la organul de poliţie care le-a eliberat.

(5) Eliberarea unui nou document în locul celui declarat pierdut ori sustras se face numai după ce titularul prezintă dovada publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a unui anunţ privind pierderea sau sustragerea documentului.

(6) În cazul declarării pierderii, sustragerii sau distrugerii în străinătate a permisului de armă sau a permisului de transportare a acesteia, în care sînt înscrise armele şi muniţiile cu care titularul a ieşit de pe teritoriul Republicii Moldova, acesta trebuie să se prezinte cu armele înscrise în document la misiunea diplomatică sau la oficiul consular al Republicii Moldova din ţara unde s-a produs evenimentul, care, după ce verifică la Ministerul Afacerilor Interne situaţia legală a acestor arme, eliberează titularului o adeverinţă în care se înscriu datele de identificare a acestuia, tipul, marca, seria şi numărul armelor. În cazul lipsei reprezentanţelor Republicii Moldova, adresarea se face la organul de poliţie din statul unde s-a produs evenimentul.

(7) Adeverinţa prevăzută la alin. (6) acordă titularului numai dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova armele înscrise în ea. La intrarea în ţară, armele se reţin de către organele Serviciului Vamal pînă la prezentarea permisului de armă.

Articolul 10. Permisul de procurare a armelor

(1) Permisul de procurare a armelor se eliberează cu o valabilitate de 90 de zile, care poate fi prelungită de către autoritatea emitentă, pe motive temeinice, pentru o nouă perioadă de pînă la 90 de zile.

(2) Dacă titularul permisului de procurare a armelor nu a cumpărat armele în termenul prevăzut la alin. (1) din prezentul articol, acesta poate solicita în scris acordarea unui nou permis de procurare a armelor, fără a mai fi necesar să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)–c) şi e).

(3) Titularul permisului de procurare a armelor poate cumpăra, în termenul de valabilitate a permisului, armă de tipul şi în cantitatea înscrise în document de la orice armurier licenţiat să comercializeze astfel de arme.

(4) Cumpărarea armelor de la o altă persoană fizică sau juridică este posibilă numai prin intermediul unui armurier licenţiat în comercializarea unor astfel de arme.

(5) În cazul în care îşi schimbă domiciliul, titularul permisului de procurare a armei este obligat ca, în termen de 10 zile, să anunţe despre aceasta organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială se află noul său domiciliu.

(6) Dreptul de procurare a armelor se pierde, iar permisul de procurare a armelor se retrage de către organul emitent dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c)–e) ori se află în una din situaţiile prevăzute la alin. (2) al articolului menţionat.

(7) Procedura de acordare a permisului de procurare a armelor se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.

Articolul 11. Acordarea permisului de armă, înscrierea armei în permisul de armă şi vizarea acestuia

(1) Persoana care a procurat, în condiţiile legii, arme letale sau neletale supuse autorizării are obligaţia ca, în termen de 10 zile de la data procurării, să se prezinte la organul de poliţie care a emis permisul de procurare pentru a solicita acordarea permisului de armă.

(2) Permisul de armă trebuie vizat o dată la 5 ani de către autorităţile prevăzute la art. 7 alin. (3).

(3) Titularii permisului de armă sînt obligaţi să se prezinte, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), în locurile stabilite de către organele de poliţie competente cu documentele stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.

(4) Permisul de armă se vizează de către autorităţile prevăzute la art. 7 alin. (3) dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) şi d) şi nu se află în una din situaţiile specificate la alin. (2) al articolului menţionat, iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au fost supuse unei examinări tehnice periodice în modul stabilit de Guvern.

Articolul 12.  Cantitatea de arme pentru care se poate acorda dreptul de procurare şi de deţinere

Persoanele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi nu se află în una din situaţiile specificate la alin. (2) al articolului menţionat pot fi autorizate să procure şi să deţină arme după cum urmează:

a) cel mult două arme de foc scurte cu ţeavă ghintuită (revolver sau pistol);

b) cel mult două arme de foc lungi cu ţeavă ghintuită cu dimensiuni diferite ale ţevii;

c) cel mult opt arme de foc lungi cu ţeavă lisă;

d) un număr nelimitat de arme de foc pentru sportivii de tir care fac dovada necesităţii acestora pentru antrenamente şi/sau pentru participare la competiţii sportive;

e) un număr nelimitat de arme pentru colecţionarii de arme.

Articolul 13. Regimul procurării şi al deţinerii muniţiilor aferente armelor letale şi neletalesupuse autorizării

(1) Titularii dreptului de deţinere sau de port al armelor pot procura de la armurieri licenţiaţi în domeniu numai muniţii aferente armelor înscrise în permisul de armă.

(2) Cantitatea de muniţii care poate fi deţinută de persoanele prevăzute la alin. (1) se stabileşte după cum urmează:

a) pentru armele cu ţeavă ghintuită – cel mult 250 de cartuşe cu glonţ pentru fiecare armă, cu excepţia armelor prevăzute la lit. c);

b) pentru armele lungi cu ţeavă lisă – cel mult 500 de cartuşe pentru fiecare armă;

c) pentru armele de colecţie – cel mult 50 de cartuşe pentru fiecare armă.

(3) Persoanele care deţin arme de autoapărare pot purta asupra lor în afara domiciliului unde este depozitată muniţia cel mult 18 cartuşe.

(4) Transportarea cartuşelor se efectuează în ambalaj cu asigurarea condiţiilor de siguranţă.

(5) Se interzice înstrăinarea muniţiei prevăzute la alin. (2) de către persoana care a procurat-o, cu excepţia cazurilor în care muniţia este depusă la organul de poliţie competent.

(6) Se interzice comercializarea sau înstrăinarea sub o altă formă, precum şi deţinerea ori utilizarea de muniţie expirată sau degradată care prin păstrare sau folosire ar putea pune în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea  persoanelor.

Articolul 14. Condiţiile de păstrare şi de port al armelor letale şi neletale supuse autorizării

(1) Titularul dreptului de deţinere şi, după caz, de port şi de folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării are obligaţia de a păstra arma înscrisă în permisul de armă în condiţii de securitate şi de a nu permite accesul la ea al persoanelor neautorizate.

(2) Păstrarea la domiciliul deţinătorului a armei prevăzute la alin. (1) se face în locuri special destinate, în seif metalic fixat de podea sau de perete, astfel încît să fie exclus accesul persoanelor neautorizate.

(3) Arma prevăzută la alin. (1) poate fi purtată numai de titularul permisului corespunzător, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) să fie asigurată în cazul în care, în condiţii de uzină, este prevăzut să aibă piedică de siguranţă şi să nu fie armată;

b) să stea în permanenţă introdusă în toc, în loc ascuns vederii, cu  excepţia situaţiilor în care persoana este autorizată, potrivit legii, să o aplice;

c) să se afle în permanenţă numai asupra sa şi să nu fie transmisă în nicio formă unor alte persoane, cu excepţia armurierilor, organelor de poliţie competente, precum şi a personalului abilitat prin lege să păstreze şi să asigure securitatea temporară a armelor la intrarea în instituţiile publice, în mijloacele de transport naval sau aerian, în alte locuri unde portul armei este interzis prin lege;

d) să fie însoţită de documentul care atestă dreptul de port şi de folosire.

Articolul 15.  Transportul, portul şi folosirea armelorletale lungi

(1) Transportul armelor de vînătoare, pentru care s-a eliberat permis de armă cu drept de deţinere, de la domiciliul deţinătorului la locul unde urmează să se desfăşoare vînatul, potrivit legii, se face în următoarele condiţii:

a) armele trebuie ţinute în husă, neîncărcate;

b) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (3) lit. c), iar armele să fie însoţite de documentul care atestă dreptul de deţinere.

(2) Portul armelor de vînătoare în locul destinat vînatului se face în următoarele condiţii:

a) arma poate fi încărcată cu condiţia ca, după încărcare, să fie asigurată şi purtată astfel încît să nu prezinte pericolul producerii unor accidente;

b) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 14  alin. (3) lit. c), iar armele să fie însoţite de documentul care atestă dreptul de deţinere.

(3) Titularul dreptului de a deţine arme lungi cu ţeavă ghintuită şi de colecţie (cu excepţia celor înscrise expres în permisul de armă cu drept de port)  poate să obţină, la cerere, la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul permis de transport pentru scoaterea armelor deţinute în condiţiile legii din locul lor de păstrare în următoarele situaţii:

a) depunerea lor la un armurier;

b) schimbarea locului de păstrare a lor;

c) transportarea şi folosirea lor într-un tir de tragere special amenajat şi autorizat în condiţiile legii pentru categoria respectivă de arme;

d) transportarea lor pentru a fi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova în vederea participării la competiţii sportive sau la vînătoare.

(4) Transportarea armelor prevăzute la alin. (3) se efectuează în următoarele condiţii:

a) armele să fie ţinute în husă, neîncărcate;

b) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (3) lit. c), iar armele să fie însoţite de documentul ce atestă dreptul de deţinere sau, după caz, de port şi folosire.

(5) În permisul de transportare a armelor prevăzut la alin. (3) se menţionează perioada în care armele urmează să fie transportate în afara locului de păstrare a lor, motivul pentru care sînt transportate, traseul, destinaţia şi condiţiile de asigurare a lor în timpul transportului.

(6) În cazul în care armele lungi cu ţeava ghintuită sînt scoase din incinta locului de păstrare a lor pentru a fi prezentate la organele competente spre avizarea permisului de armă, nu este necesară obţinerea prealabilă a permisului prevăzut la alin. (3).

Articolul 16. Limitele de aplicare a armei

(1) Titularii dreptului de a purta şi de a folosi arme de autoapărare sau de apărare şi pază pot aplica arma numai în tiruri de tragere autorizate în condiţiile prezentei legi sau în stare de legitimă apărare, sau în stare de extremă necesitate.

(2) Titularul dreptului de a deţine arme de vînătoare poate aplica arma înscrisă în permisul de armă numai asupra vînatului pentru care a fost autorizat, precum şi pentru antrenament, în tiruri de tragere autorizate în condiţiile legii.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), armele de vînătoare pot fi aplicate şi în stare de legitimă apărare sau în stare de extremă necesitate, în condiţiile legii.

(4) Titularii dreptului de a deţine arme lungi (cu excepţia armelor prevăzute la alin. (2)) pot aplica arma numai în tiruri de tragere autorizate în condiţiile prezentei legi.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), armele lungi pot fi aplicate şi în stare de legitimă apărare, în stare de extremă necesitate sau în caz fortuit, în condiţiile legii.

(6) Folosirea armelor în tiruri de tragere autorizate se poate face numai în condiţiile stabilite prin regulamentele de ordine interioară ale acestora.

(7) Condiţiile în care o persoană care îndeplineşte o funcţie publică poate purta şi folosi arme letale în exercitarea obligaţiilor de serviciu se stabilesc prin legile organice care reglementează atribuţiile acesteia.

Articolul 17. Obligaţii în cazul aplicării armei

(1) Persoana care a aplicat arma este obligată să acţioneze imediat pentru a acorda primul ajutor şi asistenţă medicală răniţilor.

(2) Persoana care a aplicat arma este obligată să anunţe de îndată cel mai apropiat organ de poliţie, indiferent dacă au rezultat sau nu victime ori pagube materiale.

(3) În situaţia expusă la alin. (2), organul de poliţie sau organul de urmărire penală sesizat are obligaţia de a cerceta circumstanţele în care s-a produs evenimentul şi de a efectua cercetarea la faţa locului. Arma care a fost folosită şi ridicată ca probă rămîne la păstrare la organul de poliţie sau la organul de urmărire penală care efectuează cercetarea pînă la încheierea acesteia.

(4) Sub incidenţa alin. (2) şi (3) din prezentul articol nu cade cazul în care arma s-a aplicat în condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (1), (2) şi (4), cu excepţia situaţiei în care, în urma aplicării armei, au rezultat victime umane.

Articolul 18.  Încetarea dreptului de posesie şi limitarea dreptului de proprietate asupra armelor

(1) Dreptul de posesie a armelor încetează dacă titularul se află în una din următoarele situaţii:

a)  nu mai întruneşte condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. e);

b) se află în una din situaţiile specificate la art. 7 alin. (2) lit. e)–g);

c) nu se prezintă pentru vizarea permisului de armă în termen de un an de la expirarea termenului prevăzut la art. 11 alin. (2);

d) remite spre distrugere arma înscrisă în permis;

e) pleacă definitiv din Republica Moldova sau pierde cetăţenia ei;

f) s-a stabilit că a aplicat armele deţinute fără a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (2) şi (4); precum şi

g) în alte situaţii prevăzute de legislaţie.

(2) Limitarea dreptului de proprietate prin interdicţia de posesie a armelor se aplică dacă titularul:

a) se află în una din situaţiile specificate la art. 7 alin. (2) lit. a) sau b);

b) nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 7 alin. (1) lit. d);

c) a comis una dintre contravenţiile pentru care legislaţia prevede privarea de dreptul de port şi de folosire a armei.

(3) Limitarea dreptului de proprietate prin interdicţia de posesie a armelor pe un termen de 5 ani se aplică dacă titularul:

a) se află în una din situaţiile specificate la art. 7 alin. (2) lit. d);

b) a comis una din contravenţiile ce ţin de încălcarea prevederilor actelor normative privind vînatul, de încălcarea modului de comercializare şi/sau de înstrăinare a armelor şi a muniţiilor, de încălcarea prevederilor privind procurarea, portul, păstrarea armelor, de încălcarea prevederilor privind repararea armelor neînregistrate în modul stabilit, de încălcarea regulilor de folosire a armelor.

(4) În cazul în care titularul se află în una din situaţiile specificate la alin. (1), (2) sau (3), organul de poliţie competent retrage permisul de armă, iar titularul este obligat să depună armele şi întreaga cantitate de muniţii aferente la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul ori este obligat să le înstrăineze în condiţiile prezentei legi.

(5) În cazul în care persoana se află în situaţia specificată la alin. (1) lit. c), dreptul de posesie încetează doar asupra armelor referitor la care nu mai sînt îndeplinite condiţiile pentru deţinere prevăzute de lege.

(6) Constatarea situaţiilor specificate la alin. (1)–(5) din prezentul articol se face de către autorităţile competente indicate la art. 7 alin. (3), care iau măsura de retragere sau, după caz, de anulare a permisului de armă la armele referitor la care dreptul de posesie încetează sau dreptul de proprietate este limitat prin interdicţie de posesie.

(7) Măsura prevăzută la alin. (4) poate fi contestată în modul stabilit de legislaţia cu privire la contenciosul administrativ.

(8)  Deţinătorul armelor este obligat ca, în termen de 10 zile de la data la care i s-a adus la cunoştinţă măsura prevăzută la alin. (6), să depună armele şi întreaga cantitate de muniţii aferente la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul în vederea înstrăinării sau depozitării, cu excepţia situaţiilor în care acestea sînt ridicate de organul de poliţie competent. Exercitarea căilor de atac, prevăzute de lege, împotriva măsurii de anulare a permisului de armă nu suspendă obligaţia deţinătorului de a depune armele la organul de poliţie.

(9) Din momentul survenirii situaţiilor specificate la alin. (1) lit. b) sau c), titularul dreptului de proprietate asupra armelor este obligat ca, în cel mult 15 zile, să înstrăineze ori să depună arma la un armurier autorizat pentru înstrăinare, cu înştiinţarea organului de poliţie, iar în cazul în care s-a omis termenul prevăzut, intervine înstrăinarea silită.

Articolul 19. Suspendarea, revocarea şi anularea dreptului de deţinere sau de port şi defolosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării, precum şi a muniţiilor

(1) Suspendarea dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept în cazurile prevăzute la art. 18 alin. (2) sau (3).

(2) Suspendarea dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor se dispune pentru întreaga perioadă în care persoana se află în una din situaţiile specificate la art. 18 alin. (2).

(3) Suspendarea dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor pe un termen de 5 ani se dispune de către organul competent care a acordat acest drept în cazul în care titularul se află în una din situaţiile specificate la art. 18 alin. (3).

(4) Pe perioada suspendării dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor, permisul de armă se retrage de către organul de poliţie care a dispus măsura, iar armele şi întreaga cantitate de muniţii deţinute se depun în 24 de ore la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială titularul îşi are domiciliul, cu excepţia situaţiei în care acestea se ridică de către organul de poliţie.

(5) Suspendarea încetează la data la care titularul dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor nu se mai află în situaţiile specificate la alin. (1)–(3), iar permisul de armă, armele şi muniţiile i se restituie.

(6) Revocarea dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept în cazurile prevăzute la art. 18 alin. (1).

(7) Anularea dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept în următoarele situaţii:

a) se constată că, la data de acordare a permisului de armă, titularul nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru deţinere sau port şi folosire a armelor;

b) persoanei i s-a acordat dreptul de deţinere sau de port şi de folosire a armelor în baza unor documente sau informaţii false.

(8) Decizia de revocare sau de anulare a dreptului de deţinere sau, după caz, de port şi de folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării se comunică în scris titularului de drept sau, în situaţia de deces, succesorilor acestuia.

(9) În termen de 10 zile de la data la care i s-a adus la cunoştinţă decizia de revocare sau de anulare a dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor letale şi neletale, titularul este obligat să depună permisul de armă la organul de poliţie competent şi să depună arma şi întreaga cantitate de muniţii deţinute la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul, cu excepţia celor care se ridică de către organele de poliţie.

(10) Decizia de suspendare, revocare sau anulare a dreptului de deţinere sau de port şi de folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării poate fi contestată potrivit legislaţiei cu privire la contenciosul administrativ.

Articolul 20.  Regimul călătoriilor în străinătate cu arme letale şi neletale supuse autorizării, precum şi cu muniţie, deţinute de către cetăţenii Republicii Moldova

(1) Persoana care deţine, în condiţiile prezentei legi, arme letale şi neletale supuse autorizării şi care doreşte să călătorească în străinătate cu ele poate solicita serviciului abilitat al Ministerului Afacerilor Interne eliberarea unui permis de transport al armelor în vederea înscrierii lor de către Serviciul Vamal în paşaport la ieşirea de pe teritoriul ţării.

(2) Persoana prevăzută la alin. (1) are obligaţia ca, la revenire în Republica Moldova, să prezinte la punctele de trecere a frontierei de stat toate armele înscrise în paşaport pe care le deţineau la ieşire din ţară. În cazul în care, în perioada aflării în străinătate, armele înscrise în paşaport au fost pierdute, sustrase sau distruse, persoana prevăzută la alin. (1) trebuie să prezinte, fără a le depune, la întoarcere, la efectuarea controlului la punctul de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova, documentele, legalizate în modul stabilit, emise de statul în care s-a produs evenimentul, care să certifice faptul că persoana a reclamat pierderea, sustragerea sau, după caz, distrugerea armei, Serviciul Vamal avînd obligaţia de a aplica menţiunea respectivă în paşaport şi de a informa în scris Ministerul Afacerilor Interne.

(3) În situaţia în care, în perioada aflării în străinătate, armele înscrise în paşaport au fost pierdute, sustrase sau distruse, titularul are obligaţia ca, în termen de 3 zile de la intrarea în ţară, să se prezinte personal la organul de poliţie care a eliberat permisul de armă şi să depună o declaraţie despre evenimentul produs, împreună cu o copie legalizată a documentului corespunzător, emis de organul competent din statul în care s-a produs evenimentul.

(4) Permisul prevăzut la alin. (1) se acordă în cazul cînd solicitantul întruneşte următoarele condiţii:

a) este titular al unui permis de armă pentru armele şi muniţia care urmează să fie înscrise în paşaport;

b) prezintă motivele călătoriei sale în străinătate cu armele şi muniţia pentru care solicită eliberarea permisului.

(5) Permisul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă date referitoare la titularul acestuia, data şi punctul de trecere a frontierei de stat prin care titularul urmează să iasă din tară, precum şi informaţii despre armele şi cantitatea de muniţie care urmează să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 21. Condiţiile de introducere pe teritoriul ţării  a armelor din străinătate

Persoanele fizice care au cetăţenia Republicii Moldova şi au intrat în posesia unor arme obţinute prin succesiune, donaţie sau decoraţie în alt stat ori care şi-au stabilit locul permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova pot introduce pe teritoriul ţării numai arme prevăzute de prezenta lege dacă întrunesc condiţiile indicate la art. 7 alin. (1) şi (3) şi nu se află în una din situaţiile specificate la acelaşi articol alin. (2).

 

Capitolul  III

PROCURAREA, ÎNSTRĂINAREA, DEŢINEREA, PORTUL ŞI FOLOSIREA ARMELOR NELETALE ŞI A MUNIŢIILOR AFERENTE DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE

Articolul 22. Procurarea şi înstrăinarea armelor neletale

(1) Cetăţenii Republicii Moldova şi persoanele străine cu şedere legală în Republica Moldova, care au împlinit vîrsta de 18 ani, pot să procure arme neletale, cu excepţia celor supuse autorizării, precum şi muniţii aferente numai de la un armurier licenţiat în domeniul comercializării armelor din Republica Moldova, prezentînd cazierul judiciar şi dovada faptului că întruneşte condiţiile stabilite la art. 7 alin. (1) lit. d).

(2) Armele prevăzute la alin. (1) din prezentul articol pot fi înstrăinate de către proprietar în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (10), cu informarea organului de poliţie care a eliberat certificatul de deţinător în termen de 10 zile de la data înstrăinării armei.

Articolul 23. Certificatul de deţinător

(1) Persoanele care au procurat arme neletale în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) au obligaţia ca, în termen de 10 zile de la data procurării, să se prezinte cu acestea la autorităţile indicate la art. 9 alin. (1) în vederea eliberării certificatului de deţinător.

(2) Certificatul de deţinător conferă titularului dreptul de deţinere, de port şi de folosire a armelor înscrise în el.

(3) Titularii certificatului de deţinător pot trece frontiera de stat a Republicii Moldova cu armele înscrise în el fără a le putea înstrăina în afara Republicii Moldova.

(4) Procedura de acordare a certificatului de deţinător se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.

Articolul 24. Păstrarea şi portul armelor neletale

(1) Posesorii de arme neletale, prevăzuţi la art. 22 alin. (1), au obligaţia să ia măsurile necesare pentru păstrarea armelor la domiciliu, astfel încît să nu permită accesul persoanelor neautorizate la ele şi să nu existe niciun pericol de vătămare corporală accidentală.

(2) Posesorii de arme neletale pot purta numai arme neletale destinate autoapărării, însoţite de certificatul de deţinător.

Articolul 25. Aplicarea armei neletale

(1) Titularii dreptului de a purta şi de a folosi arme neletale destinate autoapărării, prevăzuţi în art. 22 alin. (1), pot aplica arma numai în tiruri de tragere autorizate în condiţiile prezentei legi sau în stare de legitimă apărare ori în stare de extremă necesitate.

(2) Armele scurte şi lungi cu aer sau gaz comprimat (pneumatice) destinate agrementului şi tirului sportiv, precum şi arbaletele şi arcurile destinate tirului sportiv pot fi folosite în spaţii delimitate care nu sînt accesibile publicului sau în spaţii special amenajate pentru a nu pune în pericol integritatea corporală şi viaţa persoanelor.

(3) Arbaletele, arcurile, precum şi armele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, destinate colecţiei pot fi folosite numai în locurile unde se află colecţia, în scop de legitimă apărare. În cazul în care a aplicat arma, colecţionarul are obligaţia să acţioneze în modul indicat la art. 17 alin. (1) şi (2).

(4) Folosirea armelor neletale, prevăzute la art. 22 alin. (1), în tirurile de tragere autorizate se poate face numai în condiţiile stabilite prin regulamentele de ordine interioară ale acestora.

(5) Se interzice folosirea armelor prevăzute la alin. (2) în locuri publice sau pe terenuri destinate vînatului.

Articolul 26. Folosirea armelor utilitare

Armele cu tranchilizante, harpoanele de pescuit şi armele de asomare pot fi folosite, în condiţiile legii, doar împotriva animalelor, iar armele cu destinaţie industrială, pistoalele de alarmă şi de semnalizare şi pistoalele de start, folosite în competiţiile sportive – numai în scopul pentru care sînt destinate, în astfel de condiţii încît să nu cauzeze vătămări corporale altor persoane.

Articolul 27. Procurarea muniţiei pentru armele neletale

(1) Muniţia aferentă armelor neletale prevăzute la art. 22 alin. (1) poate fi procurată numai în baza certificatului de deţinător de la armurieri autorizaţi să o comercializeze.

(2) Pentru armele neletale prevăzute la alin. (1), procurarea muniţiei aferente este limitată la 300 de bucăţi.

Capitolul  IV

CONDIŢII PRIVIND PROCURAREA, ÎNSTRĂINAREA, DEŢINEREA, PORTUL ŞI FOLOSIREA ARMELOR LETALE ŞI NELETALE ŞI A MUNIŢIILOR AFERENTE DE CĂTRE CETĂŢENI STRĂINI

Articolul 28. Procurarea şi scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova a armelor letale şi neletale supuse autorizării şi a muniţiilor aferente de către cetăţeni străini

(1) Cetăţenii străini pot să procure în Republica Moldova arme letale şi neletale supuse autorizării sau muniţii aferente în baza permisului de procurare a armei, eliberat în ţara în care îşi au domiciliul, în vederea scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Armele şi muniţiile prevăzute la alin. (1) pot fi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova numai prin intermediul armurierilor licenţiaţi în domeniul importului şi comercializării lor, care deţin permis de transfer al armelor şi muniţiilor eliberat de serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, precum şi autorizaţia corespunzătoare de la Comisia interdepartamentală de control asupra exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice pentru armele şi muniţiile aferente prevăzute în Nomenclatorul mărfurilor strategice în vederea scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu dispun de dreptul de transport, port şi folosire a armelor letale şi neletale supuse autorizării pe teritoriul Republicii Moldova.

(4) Permisul de transfer prevăzut la alin. (2) se eliberează la cerere, care se examinează în termen de 10 zile lucrătoare.

Articolul 29. Introducerea, deţinerea, portul şi folosirea pe teritoriul Republicii Moldova a armelor letale şi neletale de către cetăţenii străini

(1) Rezidenţii unui stat străin pot introduce temporar în Republica Moldova arme letale şi neletale, muniţii aferente în cazul exercitării misiunilor diplomatice, însoţirii delegaţiilor oficiale, participării la competiţii sportive sau la vînătoare.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să facă dovada faptului că sînt acreditaţi sau invitaţi de către instituţiile sau asociaţiile abilitate în domeniu şi să obţină de la serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne permis de armă pentru perioada activităţii.

(3) Cetăţenii străini care vin în Republica Moldova pentru a participa la concursuri oficiale de tir sau pentru a practica vînatul, în condiţiile legii, în baza unei vize valabile ori în baza scutirii de a dispune de viză, potrivit legii, pot fi autorizaţi să deţină şi, după caz, să poarte şi să folosească armele de vînătoare sau de tir pe care le deţin dacă armele şi muniţiile sînt înscrise în paşaport. Pot fi introduse numai armele şi muniţiile a căror procurare şi deţinere sînt permise în Republica Moldova.

(4) Permisul provizoriu de armă pentru introducere a acesteia în ţară se poate acorda cetăţenilor străini de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne în următoarele condiţii:

a) solicitantul face dovada deţinerii legale a armelor în ţara de unde provine;

b) arma întruneşte condiţiile impuse de normele de omologare;

c) în cazul armelor de vînătoare, solicitantul prezintă o invitaţie nominală de la o asociaţie de vînătoare din Republica Moldova, legal constituită, ce îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei, pentru a participa la o vînătoare organizată, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

d) în cazul armelor de tir, solicitantul face dovada faptului că urmează să participe la un concurs de tir organizat de o asociaţie sau de un club de tir sportiv.

(5) În cazul tranzitării teritoriului Republicii Moldova de către cetăţeni străini care au asupra lor arme prevăzute la alin. (3), serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne eliberează permis de transport al armei pentru tranzit, care se acordă cu condiţia prezentării documentelor care atestă faptul că introducerea armelor şi a muniţiilor aferente este permisă pe teritoriul statului de destinaţie.

(6) Procedura şi documentele necesare de acordare a permiselor prevăzute la alin. (4) şi (5), cantităţile de arme care pot fi introduse de către cetăţeni străini în Republica Moldova, precum şi punctele de trecere a frontierei de stat prin care cetăţenii străini pot intra în Republica Moldova cu aceste arme şi cu muniţia aferentă se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.

Articolul 30. Regimul aplicabil unor categorii speciale de străini deţinători de arme letale

(1) Însoţitorii delegaţiilor străine la nivelul şefilor de stat sau de guvern, ai altor demnitari străini care beneficiază de protecţie pot introduce, purta şi folosi pe teritoriul Republicii Moldova arme de apărare şi de pază, pe bază de reciprocitate sau în condiţiile stabilite prin acorduri bilaterale, dacă despre acestea a fost notificat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerul Afacerilor Interne şi s-a obţinut autorizaţia acestuia.

(2) Personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare şi al reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova poate purta şi folosi arme de autoapărare, pe bază de reciprocitate sau în condiţiile stabilite prin acorduri bilaterale, fără a mai fi necesară obţinerea permisului de armă.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) pot procura în Republica Moldova arme de autoapărare în bază de permis eliberat de serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) poartă şi folosesc pe teritoriul Republicii Moldova arme şi muniţii în condiţiile legii, în baza permisului de armă provizoriu eliberat de serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne.

(5) Procedura şi documentele necesare pentru acordarea permiselor prevăzute la alin. (4) se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.

 

Capitolul  V

PROCURAREA, DEŢINEREA ŞI FOLOSIREA ARMELOR ŞI MUNIŢIILOR DE CĂTRE PERSOANELE JURIDICE

Articolul 31. Categoriile de persoane juridice care pot procura, deţine şi folosi arme şi muniţii

(1) Autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, al securităţii statului şi al ordinii publice sînt autorizate să procure, să înstrăineze, să deţină şi să folosească arme letale şi arme neletale, muniţii aferente pentru înarmarea personalului propriu în condiţiile stabilite prin legi organice.

(2) Persoanele juridice de drept public altele decît cele prevăzute la alin. (1), precum şi persoanele juridice şi unităţile care sînt în subordinea lor sau în a căror privinţă autorităţile publice exercită funcţia de fondator sînt autorizate să procure, să deţină şi să folosească arme letale şi arme neletale, precum şi muniţii aferente, în condiţiile prezentei legi, pentru exercitarea atribuţiilor specifice stabilite prin actele normative de înfiinţare şi de funcţionare a acestora.

(3) Persoanele juridice de drept privat care nu sînt în subordinea autorităţilor publice sau în a căror privinţă aceste autorităţi nu exercită funcţia de fondator pot fi autorizate, în condiţiile prezentei legi şi în funcţie de obiectul lor de activitate, să procure, să deţină şi să folosească arme letale şi arme neletale, precum şi muniţii aferente, pentru:

a) înarmarea personalului abilitat să desfăşoare activităţi de pază, dacă aceasta se justifică pentru asigurarea pazei sediilor, imobilelor sau a obiectivelor care le aparţin sau pe care le păzesc, precum şi a pazei persoanelor, bunurilor, valorilor sau a transportului ori a depozitării de valori importante, în cazul societăţilor al căror obiect de activitate îl constituie prestarea de servicii în domeniul pazei ori în cazul celor care îşi pot asigura pază proprie, în condiţiile legii;

b) desfăşurarea activităţilor de executare a tragerilor cu arme în tiruri de trageri special amenajate, pentru antrenament sau divertisment, precum şi pentru organizarea şi desfăşurarea cursurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b);

c) desfăşurarea activităţilor artistice în centrele de producţie cinematografică şi televiziune, precum şi în cadrul spectacolelor de circ şi teatru.

(4) Muzeele pot fi autorizate, în condiţiile prezentei legi, să procure şi să deţină arme de colecţie, precum şi arme neletale.

(5) Persoanele juridice străine nu pot fi autorizate să deţină ori să folosească pe teritoriul Republicii Moldova arme militare, arme letale şi neletale supuse autorizării şi nici muniţii aferente.

Articolul 32. Autorităţile competente să acorde permis de procurare, deţinere şi de folosire a armelor şi a muniţiilor

Autorizările prevăzute la art. 31 alin. (2)–(4) se acordă de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne sau de organele de poliţie în a căror rază de competenţă teritorială se află sediul persoanei juridice sau locul de păstrare a armelor şi a muniţiilor, în condiţiile prezentei legi.

Articolul 33. Condiţiile de procurare, deţinere, păstrare şi dotare a personalului propriu cu arme şi muniţii

(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3) pot procura şi, după caz, înstrăina arme letale şi neletale, precum şi muniţii aferente, în condiţiile prezentei legi, prin armurieri licenţiaţi în sfera de comercializare a armelor.

(2) Tipurile şi cantitatea de arme şi de muniţii care pot fi procurate se stabilesc în funcţie de activităţile specifice care urmează să fie desfăşurate, de numărul de posturi care trebuie încadrate cu personal înarmat, de către conducătorii persoanelor juridice prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3), cu avizul autorităţilor prevăzute la art. 32.

(3) Păstrarea armelor şi a muniţiilor prevăzute la alin. (1) se face în spaţii special amenajate, care întrunesc condiţiile prevăzute la anexa nr. 3.

(4) Dotarea cu arme a personalului specializat se face în baza ordinelor de serviciu individuale, emise de conducătorii persoanelor juridice prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3) sau, după caz, ai unităţilor în subordinea acestei persoane juridice sau în a căror privinţă persoana juridică exercită funcţia de fondator. În ordine se menţionează datele de identificare a armei, datele de identificare a deţinătorului, sarcinile în a căror executare deţinătorul poate purta şi folosi arme, locurile în care deţinătorul poate purta şi folosi arme, precum şi condiţiile în care acesta poate aplica arma.

(5) Persoana juridică şi unităţile prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3) au obligaţia să constituie la nivel central un registru în care să ţină evidenţa armelor şi a muniţiilor procurate, deţinute şi înstrăinate, a muniţiilor consumate şi, la nivel local, un registru în care să ţină evidenţa armelor şi a muniţiilor eliberate şi recepţionate, precum şi a personalului dotat cu ele. Această evidenţă, la solicitare, se pune la dispoziţia autorităţilor care au acordat avizul prevăzut la alin. (2) din prezentul articol.

(6) Evidenţa prevăzută la alin. (5) se păstrează timp de 20 de ani în cazul armelor letale şi timp de 10 ani în cazul armelor neletale.

(7) Persoanele juridice şi unităţile prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3) au obligaţia să prezinte registrele, cu ocazia constituirii lor, la autorităţile prevăzute la art. 32 în vederea înregistrării. Evidenţa registrelor consemnate la alin. (5) din prezentul articol se ţine de către autorităţile stabilite la art. 32.

Articolul 34. Dotarea personalului propriu cu arme letale şi neletale supuse autorizării şi cu muniţii aferente

(1) Pot fi dotate cu arme letale şi neletale supuse autorizării, în condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (4), persoanele care:

a) au cetăţenia Republicii Moldova;

b) au împlinit 21 de ani;

c) sînt angajate, în baza unui contract individual de muncă, la persoana juridică sau la unităţile prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3);

d) întrunesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b) şi d) şi nu se află în una din situaţiile specificate la alin. (2) al articolului menţionat;

e) au urmat un instructaj, desfăşurat de angajator, privind scopul pentru care sînt dotate cu arme, precum şi privind condiţiile în care trebuie purtată şi folosită arma, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 4 alin. (14), art. 6 alin. (6), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (6), art. 25 şi art. 26, după caz, la sfîrşitul căruia semnează un angajament prin care se obligă să poarte şi să folosească armele şi muniţia din dotare numai în scopurile şi în condiţiile stabilite în instructaj.

(2) Conţinutul instructajului prevăzut la alin. (1) lit. e) din prezentul articol se stabileşte de angajator şi se avizează de către autorităţile prevăzute la art. 32.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi personalului cu atribuţii de gestionare, de administrare şi de întreţinere a armelor deţinute de persoana juridică.

(4) Armele aflate în dotare pot fi purtate şi folosite numai în intervalul de timp stabilit zilnic de angajator, în care persoanele prevăzute la alin. (1) şi (3) din prezentul articol exercită atribuţiile de serviciu ce necesită portul şi folosirea acestora, precum şi numai în condiţiile şi în locurile prevăzute în ordinul de serviciu. La sfîrşitul acestui interval de timp, armele se depun în locurile prevăzute la art. 33 alin. (3), iar ordinul de serviciu se depune la sediul persoanei juridice sau al unităţilor prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3), cu excepţia armelor deţinute de personalul serviciului silvic şi de personalul serviciului de protecţie a mediului, care le pot păstra în condiţiile stabilite de legislaţie. Se interzice deţinerea, portul şi folosirea armelor din dotare de către personal în afara orelor de program.

(5) Folosirea armelor şi a muniţiilor de către personalul dotat cu acestea se face numai în scopurile stabilite de angajator, cu avizul autorităţilor prevăzute la art. 32, în conformitate cu atribuţiile prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3).

(6) În vederea dotării cu arme, angajatorul solicită pentru fiecare persoană avizul autorităţilor prevăzute la art. 32, prin care se atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) din prezentul articol.

(7) Semnarea contractului individual de muncă presupune şi acordul persoanelor care urmează să fie dotate cu arme de apărare şi de pază în scop de testare a integrităţii lor profesionale şi morale prin verificări de specialitate, efectuate de autorităţile prevăzute la art. 32 în vederea prevenirii şi combaterii cazurilor de folosire a armelor din dotare în alte scopuri decît cele prevăzute în prezenta lege.

(8) Dotarea cu arme de tir a cluburilor sportive care au dobîndit certificat de identitate sportivă şi sînt afiliate la autoritatea publică centrală de profil, la federaţii, asociaţii şi la cluburi sportive, precum şi folosirea acestor arme de către sportivi şi antrenori se efectuează în condiţiile stabilite prin ordin al instituţiei de specialitate, cu avizul organului teritorial de poliţie sau al serviciului abilitat al Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 35. Dotarea personalului propriu cu arme neletale

(1) Pot fi dotate, în conformitate cu art. 33 alin. (4), cu arme neletale (cu excepţia celor supuse autorizării) persoanele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. b), c) şi e), precum şi sportivii şi antrenorii de tir, în condiţiile art. 34 alin. (8).

(2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se aplică şi personalului cu atribuţii de gestionare, administrare şi întreţinere a armelor deţinute de persoana juridică sau de unităţile indicate la art. 31 alin. (2) şi (3).

Articolul 36. Verificarea personalului dotat cu arme şi cu muniţii, precum şi a stării tehnice a armelor şi a muniţiilor

(1) Persoanele juridice şi unităţile prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3) au obligaţia să desfăşoare periodic, la intervale stabilite de autorităţile prevăzute la  art. 32, următoarele activităţi:

a) verificarea îndeplinirii de către personalul dotat cu arme şi cu muniţii a condiţiei de la art. 7 alin. (1) lit. d), a cunoaşterii instructajului indicat la art. 34 alin. (1) lit. e), precum şi a modului în care sînt respectate prevederile instructajului;

b) verificarea stării tehnice a armelor şi a muniţiilor de către armurieri licenţiaţi în acest domeniu, precum şi a condiţiilor în care sînt păstrate.

(2) Autorităţile prevăzute la art. 32 pot solicita să li se comunice rezultatele verificărilor stipulate la alin. (1) din prezentul articol sau pot participa nemijlocit la efectuarea acestor verificări.

Articolul 37. Tirurile de tragere pentru antrenament şi pentru verificarea armelor

(1) Persoanele juridice şi unităţile prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3) pot construi şi amenaja tiruri de tragere pentru antrenamentul personalului dotat cu arme, precum şi pentru verificarea armelor şi a muniţiilor deţinute, în condiţiile prezentei legi.

(2) Personalul abilitat cu funcţii de administrare, de întreţinere şi de supraveghere a tirurilor de tragere trebuie să întrunească condiţiile prevăzute la   art. 34 alin. (1) şi (4).

(3) Personalul care urmează să desfăşoare supravegherea permanentă a  activităţilor din incinta tirurilor de tragere, precum şi activităţi de instruire şi de îndrumare a persoanelor care efectuează activităţi de antrenament, trebuie să dispună de pregătire profesională în domeniu.

(4) Activităţile care se pot desfăşura în tirurile de tragere se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, avizat de autorităţile prevăzute la art. 32.

Articolul 38. Categoriile de persoane juridice şi de unităţi care pot deţine şi folosi diferite tipuri de arme şi de muniţii

(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 31 alin. (2) şi (3) pot deţine şi folosi arme şi muniţii cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 33–37, după cum urmează:

a) autoritatea administrativă de specialitate pentru silvicultură poate deţine şi folosi, prin intermediul Agenţiei „Moldsilva” şi al întreprinderilor de stat în privinţa cărora aceasta exercită funcţii de fondator, arme de apărare şi de pază, arme utilitare, precum şi muniţii aferente pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu ale organelor de control în domeniul pazei fondului forestier şi al ocrotirii animalelor, precum şi arme de vînătoare şi muniţii aferente pentru recoltarea planificată a vînatului şi combaterea animalelor dăunătoare;

b) societăţile de vînători şi de pescari legal constituite, care îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei în vigoare, pot deţine şi folosi, printr-un personal special desemnat, arme utilitare şi muniţii aferente pentru paza fondurilor de vînătoare, precum şi arme de vînătoare şi muniţii aferente pentru recoltarea planificată a vînatului şi combaterea animalelor dăunătoare;

c) unităţile de învăţămînt superior cu profil cinegetic pot deţine şi folosi arme de vînătoare şi arme utilitare pentru exercitarea activităţii didactice;

d) autoritatea administraţiei publice centrale pentru piscicultură şi unităţile care sînt în subordinea ei sau în a căror privinţă autoritatea exercită funcţia de fondator pot deţine şi folosi arme utilitare cu muniţii fără proiectil pentru dotarea personalului propriu însărcinat cu îndepărtarea păsărilor dăunătoare;

e) administraţiile aeroporturilor pot deţine şi folosi arme utilitare cu muniţii fără proiectil pentru îndepărtarea păsărilor care pot periclita securitatea aeronavelor;

f) autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului şi unităţile care sînt în subordinea ei sau în a căror privinţă autoritatea exercită funcţia de fondator  pot deţine şi folosi arme de apărare şi de pază, arme utilitare, precum şi muniţii aferente, necesare pentru desfăşurarea activităţilor specifice în domeniul protecţiei şi conservării habitatelor naturale, a diversităţii biologice şi a reţelei naţionale de arii protejate;

g) asociaţiile, agenţiile, catedrele militare, federaţiile, cluburile şi şcolile sportive, care au tangenţe cu practicarea tirului sportiv şi a biatlonului afiliate acestor persoane juridice, pot deţine şi folosi arme de tir şi muniţii aferente, în funcţie de necesitate, pentru antrenamente sau concursuri de tir aprobate de persoanele juridice menţionate;

h) instituţiile de cultură şi artă, asociaţiile cultural-artistice şi sportive pot deţine şi folosi arme de panoplie pentru activităţile lor;

i) centrele de producţie cinematografică, circurile, teatrele, alte instituţii de cultură, artă şi sport pot deţine şi folosi arme de recuzită pentru activităţile lor.

(2) În cazul armelor deţinute în condiţiile alin. (1) lit. g) din prezentul articol, dotarea sportivilor cu arme de tir şi cu muniţii aferente pentru antrenamente şi concursuri se poate efectua numai în incinta tirurilor de tragere, fără ca aceştia să întrunească condiţiile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. a)–d), în conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora.

(3) În cazul armelor utilitare deţinute în condiţiile alin. (1) lit. d) şi f) din prezentul articol, dotarea persoanelor desemnate să le folosească pentru activităţi specifice se poate face fără îndeplinirea condiţiilor indicate la art. 34 alin. (1) lit. a)–d), iar în cazul armelor de panoplie sau de recuzită, dotarea se poate face şi fără îndeplinirea condiţiei de la art. 33 alin. (4).

Articolul 39. Permisele pentru procurarea, deţinerea şi folosirea armelor şi a muniţiilor

(1) În vederea procurării de arme şi muniţii sau a construirii şi amenajării tirurilor de tragere, persoanele juridice indicate la art. 31 alin. (2) şi (3) trebuie să depună la autorităţile prevăzute la art. 32 o cerere pentru eliberarea permiselor corespunzătoare, care se examinează în termen de 15 zile.

(2) Autorităţile prevăzute la art. 32 eliberează, vizează o dată la 3 ani, preschimbă, retrag sau anulează permisele pentru procurarea, deţinerea şi folosirea armelor şi a muniţiilor, precum şi permisele pentru construirea şi amenajarea tirurilor de tragere.

(3) Procedura de eliberare, vizare, preschimbare, retragere sau de anulare a permisului pentru procurarea, deţinerea şi folosirea armelor şi a muniţiilor se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.

Articolul 40. Preschimbarea permiselor pentru procurarea, deţinerea şi folosirea armelor şi a muniţiilor

(1) Permisele prevăzute la art. 39 alin. (1) se preschimbă în cazurile:

a) schimbării denumirii ori a sediului persoanei juridice;

b) pierderii, sustragerii, distrugerii sau deteriorării lor;

c) folosirii spaţiilor destinate pentru aplicarea vizei sau a menţiunilor.

(2) Pentru eliberarea unui nou permis, persoana juridică depune cerere la autorităţile prevăzute la art. 32 în termen de 10 zile de la data cînd a intervenit una din situaţiile specificate la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol. Eliberarea unui nou permis în locul celui declarat pierdut sau sustras se efectuează numai după publicarea unui anunţ corespunzător în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Articolul 41. Retragerea şi anularea permiselor pentru procurarea, deţinerea şi folosirea armelor şi a muniţiilor

(1) Permisele obţinute în conformitate cu art. 39 alin. (1) se retrag în următoarele situaţii:

a) titularul încetează activitatea care a determinat autorizarea;

b) titularul a săvîrşit contravenţii pentru care legea prevede privarea de dreptul de a deţine armă şi de portarmă;

c) titularul a săvîrşit timp de un an mai mult de două contravenţii în ceea ce priveşte încălcarea modului de comercializare sau de înstrăinare, a regulilor de deţinere, transport, folosire sau înregistrare a armelor, precum şi de vizare a permiselor de deţinere şi folosire a armelor, altele decît cele prevăzute în lit. b).

(2) Anularea permiselor obţinute în conformitate cu art. 39 alin. (1) se dispune în următoarele situaţii:

a) dacă se constată că, la data acordării permisului, titularul nu întrunea condiţiile prevăzute de lege pentru procurarea, deţinerea sau folosirea armelor şi a muniţiilor sau, după caz, condiţiile privind construirea, amenajarea şi funcţionarea tirului de tragere;

b) dacă titularului i s-a acordat permisul în baza unor documente sau informaţii false.

Articolul 42. Obligaţiile persoanelor juridice autorizate să deţină şi să folosească arme şi muniţii

Persoanele juridice autorizate să procure, să deţină şi să folosească arme şi muniţii au următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în perioada stabilită la autorităţile prevăzute la art. 32 pentru vizarea permiselor indicate la art. 39 alin. (2);

b) să anunţe, cu cel puţin 10 zile înainte, schimbarea sediului la organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială este situat noul sediu pentru efectuarea menţiunilor respective în permis;

c) să anunţe autorităţile prevăzute la art. 32 despre pierderea, sustragerea sau distrugerea autorizaţiei în 24 de ore de la constatarea evenimentului;

d) în cazul în care încetează să activeze, să comunice acest fapt, în termen de 10 zile, autorităţilor prevăzute la art. 32;

e) să prezinte, în termen de 10 zile, autorităţilor prevăzute la art. 32 documentele care dovedesc procurarea sau, după caz, înstrăinarea armelor şi a muniţiilor pentru efectuarea menţiunilor respective în permis.

Articolul 43. Autorizarea procurării armelor şi muniţiilor de către persoanele juridice specializate în activităţi de pază

(1) Persoanele juridice specializate în activităţi de pază, constituite în condiţiile legii, pot fi autorizate, la cerere, să procure arme de apărare şi de pază de la armurieri licenţiaţi în domeniul comercializării armelor.

(2) În funcţie de activităţile legale de pază pe care le desfăşoară, persoanele prevăzute la alin. (1) pot fi autorizate să procure arme şi muniţii după cum urmează:

a) în cazul activităţilor de protecţie a persoanelor – arme de apărare şi de pază – numai pentru protecţia persoanelor care nu se află în una din situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. b), e)–g), iar arme neletale scurte – pentru protecţia celorlalte categorii de persoane;

b) în cazul activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor – arme de apărare şi de pază: numai pentru paza sediilor băncilor, partidelor politice, sediilor şi punctelor de lucru ale societăţilor care desfăşoară activităţi ce constituie monopol de stat, a sediilor armurierilor, depozitelor de arme, muniţii, de materii explozive, de substanţe toxice, de substanţe stupefiante şi medicamente ce conţin substanţe stupefiante, de metale preţioase şi pietre preţioase; obiectivelor la care se asigură paza cu efectiv de poliţie în cooperare cu societăţile specializate în activităţi de pază, a tirurilor în care se desfăşoară activităţi cu folosirea armelor letale, precum şi a altor locuri prevăzute de lege în acest sens; iar arme neletale scurte – pentru activităţile de pază a celorlalte obiective, bunuri şi valori, desfăşurate potrivit legii;

c) în cazul activităţilor de pază a transportului unor valori importante – arme letale scurte – numai pentru paza transporturilor cu arme, muniţii, materii explozive, cu substanţe toxice, cu substanţe stupefiante şi medicamente care conţin substanţe stupefiante, cu metale preţioase şi pietre preţioase, cu înscrisuri de valoare, bani, titluri de credit, cecuri, precum şi cu alte valori prevăzute de lege; iar arme neletale scurte – în cazul activităţilor de pază a celorlalte categorii de transporturi.

(3) Serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne ţine evidenţa centralizată a tuturor persoanelor juridice specializate în activităţi de pază, autorizate să procure, să deţină şi să folosească arme şi muniţii.

(4) Persoanelor angajate în organizaţiile specializate în activităţi de pază, care sînt dotate cu arme li se interzice ca, pe durata îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, să poarte asupra lor alte arme în afara celor de serviciu.

Articolul 44. Condiţiile privind procurarea, deţinerea, dotarea  personalului, precum şi portul şi folosirea armelor şi a muniţiilor pentru paza proprie a persoanelor juridice de drept privat care nu sînt în subordinea sau în coordonarea unor instituţii publice

(1) Persoanele juridice de drept privat care nu sînt în subordinea sau în coordonarea unei instituţii publice şi care îşi asigură pază proprie în condiţiile legii pot fi autorizate, la cerere, să procure, să deţină şi să folosească pentru activităţile de pază proprie numai arme neletale scurte şi muniţii aferente.

(2) Persoanelor juridice menţionate la alin. (1) din prezentul articol se aplică în mod corespunzător şi prevederile art. 33 alin. (3) şi ale art. 34–37 în ceea ce priveşte condiţiile în care acestea pot păstra şi dota personalul angajat cu arme şi muniţii aferente destinate pentru pază proprie, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile în care persoanele dotate cu arme aparţinînd acestor persoane juridice le pot purta şi folosi.

Articolul 45. Regimul de autorizare şi regimul de funcţionare  a tirurilor de tragere

(1) În funcţie de obiectul de activitate, persoanele juridice care nu sînt în subordinea sau în coordonarea autorităţilor administraţiei publice prevăzute la art. 31 alin. (1) pot construi şi amenaja tiruri de tragere cu arme letale, care, la cerere, pot fi autorizate de către autorităţile consemnate la art. 32 să funcţioneze după cum urmează:

a) tiruri de tragere pentru pregătirea personalului propriu – în cazul persoanelor juridice specializate în activităţi de pază;

b) tiruri de tragere pentru verificarea armelor şi a muniţiilor – în cazul armurierilor licenţiaţi să producă şi să repare arme;

c) tiruri de tragere pentru antrenament şi agrement – în cazul persoanelor juridice autorizate să organizeze activităţi de tragere pentru antrenament şi agrement.

(2) Permisul de funcţionare prevăzut la alin. (1) se poate acorda dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:

a) tirul de tragere corespunde cerinţelor stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi;

b) personalul desemnat pentru administrarea, întreţinerea şi supravegherea tirurilor de tragere trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute la art. 34 alin. (1) şi (4);

c) personalul desemnat pentru supravegherea activităţilor care se desfăşoară în incinta tirurilor de tragere, precum şi pentru desfăşurarea activităţilor de instruire şi îndrumare a persoanelor care execută trageri de verificare a armelor, antrenamente de tragere sau care urmează cursurile de instruire teoretică şi practică prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b), trebuie să corespundă condiţiei stipulate la art. 37 alin. (3);

d) în cazul unor eventuale accidente produse în incinta tirurilor de tragere, să existe personal specializat, angajat permanent, desemnat pentru a acorda primul ajutor şi asistenţă medicală de urgenţă.

(3) Activităţile care se pot desfăşura în tirurile de tragere se stabilesc prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care se avizează de autorităţile prevăzute la art. 32.

Articolul 46. Condiţiile de procurare a armelor şi muniţiilor destinate folosirii în incinta tirurilor de tragere

(1) Persoanele juridice ale căror tiruri de tragere au fost autorizate să funcţioneze în condiţiile stabilite la art. 45 alin. (1) lit. a) şi c) pot fi autorizate, la cerere, să procure arme şi muniţii aferente de la armurieri licenţiaţi în domeniu, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) arme letale şi neletale supuse autorizării – numai cu permis de procurare a armei;

b) arme neletale şi muniţii aferente – în modul prevăzut de lege.

(2) În vederea acordării permisului de procurare a armei, de deţinere şi folosire a armelor şi a muniţiilor de către autorităţile prevăzute la art. 32, persoanele juridice indicate la art. 45 alin. (1) întocmesc un plan de dotare cu arme şi cu muniţii, care se depune la aceste autorităţi împreună cu cererea de autorizare.

(3) Poate fi autorizată numai procurarea armelor şi muniţiilor pentru care tirul de tragere a fost autorizat ca să fie folosite în incinta sa. Cantitatea de arme şi de muniţii care poate fi procurată se stabileşte de către autoritatea care acordă autorizaţia, în raport cu necesarul de arme şi de muniţii înscris în planul de dotare indicat la alin. (2).

Articolul 47. Condiţiile de acces al diferitelor categorii de persoane în incinta tirurilor de tragere

(1) În funcţie de destinaţia tirului de tragere, în incinta lui se admite accesul şi desfăşurarea activităţilor de tragere cu arma pentru următoarele categorii de persoane:

a) personalul angajat la persoana juridică specializată de pază desemnat să poarte şi să folosească arme şi muniţii – în tirurile de tragere prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. a);

b) personalul specializat în repararea şi testarea armelor din cadrul armurierilor licenţiaţi să repare arme – în tirurile de tragere prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. b);

c) titularii permisului de armă, precum şi persoanele care au atins vîrsta majoratului, cu condiţia însoţirii lor de către o persoană care îi va supraveghea şi instrui, – în tirurile de tragere prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. c).

(2) Persoanele care au acces în incinta tirurilor de tragere în condiţiile alin. (1) lit. a) şi c) pot executa trageri cu armele din dotare sau din cele aflate în dotarea tirului de tragere.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) din prezentul articol, accesul în incinta tirurilor de tragere este permis şi cu armele din dotare sau cu armele înscrise în permisul de armă în vederea executării tragerilor cu aceste arme. În cazul titularilor dreptului de deţinere a armelor înscrise în permisul de armă, accesul este permis numai dacă aceştia prezintă permisul prevăzut la art. 15 alin. (3).

(4) În cazul în care tirurile de tragere prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. c) sînt destinate exclusiv pentru tragerile cu arme neletale, accesul în incinta lor este admis oricărei persoane care a împlinit vîrsta de 14 ani, cu condiţia ca minorii sub 18 ani să fie însoţiţi de o persoană adultă. Accesul acestor persoane în incinta tirului de tragere este admis şi cu armele şi muniţia pe care le deţin dacă sînt titulari ai certificatului de deţinător în care armele sînt înscrise.

(5) În cazul producerii unor incidente în incinta tirurilor de tragere din care au rezultat victime sau pagube materiale, administratorul tirului are obligaţia să acţioneze în condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) şi (2).

Capitolul  VI

REGIMUL CIRCULAŢIEI ARMELOR ŞI A MUNIŢIILOR

Articolul 48. Condiţiile de deţinere şi de comercializare a armelor şi a muniţiilor

(1) Armele şi muniţiile fabricate în Republica Moldova pot fi deţinute sau comercializate numai dacă întrunesc următoarele condiţii:

a) sînt marcate de armurierul licenţiat să le producă;

b) sînt omologate de către organismele de certificare acreditate şi sînt notificate, în modul stabilit de legislaţie;

c) armele au fost înscrise în Registrul de stat al armelor.

(2) Armele şi muniţiile fabricate în străinătate, introduse pe teritoriul Republicii Moldova pot fi comercializate ori deţinute de persoane fizice şi juridice din Republica Moldova numai dacă:

a) sînt marcate de producătorul din străinătate;

b) sînt avizate de autoritatea de omologare a armelor şi a muniţiilor în conformitate cu normele de omologare, cu excepţia celor prevăzute la art. 52 alin. (7);

c) au fost înscrise în Registrul de stat al armelor.

(3) Sînt exceptate de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) armele şi muniţiile care tranzitează în condiţiile legii teritoriul Republicii Moldova.

(4) Armele şi muniţiile prevăzute la alin. (1) pot fi comercializate numai armurierilor licenţiaţi în domeniul comercializării armelor.

Articolul 49. Marcarea armelor şi a muniţiilor produse de armurieri din Republica Moldova

(1) Armurierii licenţiaţi să producă arme şi/sau muniţii au obligaţia ca, în procesul de fabricaţie, să aplice pe arme şi muniţii marcaje de identificare.

(2) Marcajele prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) indicativul de ţară al Republicii Moldova;

b) indicativul armurierului care le produce;

c) indicativul corespunzător categoriei prevăzute în anexa nr. 1 din care face parte arma sau calibrul muniţiilor aferente;

d) anul de fabricaţie a armelor şi a muniţiilor, numărul de ordine al fiecărei arme, stabilit pentru fiecare categorie din cele consemnate în anexa nr. 1.

(3) Forma şi conţinutul elementelor prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.

Articolul 50. Evidenţa armelor şi a muniţiilor fabricate în Republica Moldova

(1) Armurierii care produc arme şi muniţii au obligaţia de a ţine evidenţa fabricării armelor şi a muniţiilor în registre de arme şi muniţii, instituite cu avizul serviciului abilitat al Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Registrele instituite în conformitate cu alin. (1) se înregistrează la serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, care ţine evidenţa registrelor tuturor armurierilor licenţiaţi să producă arme şi muniţii.

(3) Evidenţa care se ţine în registrele prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se face după criteriul elementelor stipulate la art. 49 alin. (2) lit. b)–d).

(4) Evidenţa armelor letale şi neletale, precum şi a muniţiilor aferente, fabricate în Republica Moldova constituie informaţii atribuite la secretul de stat.

Articolul 51. Păstrarea registrelor de evidenţă a armelor şi a muniţiilor fabricate

(1) Registrele prevăzute la art. 50 alin. (1) se păstrează timp de 20 de ani la armurierii licenţiaţi să producă arme şi muniţii, după care se depun spre arhivare la autoritatea indicată la art. 50 alin. (1).

(2) În situaţia în care armurierii încetează să producă arme şi muniţii, registrele prevăzute la art. 50 alin. (1) se depun la autoritatea indicată în art. 50 alin. (1) în termen de 10 zile de la încetarea activităţii.

Articolul 52. Omologarea armelor şi a muniţiilor

(1) Activitatea de omologare a armelor şi a muniţiilor se desfăşoară de către o instituţie, organizaţie sau întreprindere acreditată în domeniu şi are drept scop instituirea unui regim de corespundere şi de respectare a criteriilor de securitate stabilite prin normele de omologare a armelor şi a muniţiilor.

(2) Activitatea de omologare prevăzută la alin. (1) se efectuează ţinîndu-se cont de următoarele obiective:

a) caracteristicile tehnice ale armelor şi ale muniţiilor să corespundă destinaţiilor stabilite prin prezenta lege;

b) deţinerea şi folosirea armelor şi a muniţiilor să îndeplinească astfel de criterii de securitate încît să nu genereze riscul de producere a accidentelor care să pericliteze viaţa, sănătatea, integritatea fizică a deţinătorului sau a persoanelor neimplicate în situaţiile ce impun folosirea legală a armelor şi nici riscul de producere a accidentelor care pot pricinui pagube materiale.

(3) Pentru atingerea obiectivelor prevăzute la alin. (2) sînt supuse omologării:

a) armele, muniţiile şi componentele lor;

b) liniile tehnologice de producere a armelor şi a muniţiilor;

c) arbaletele şi săgeţile aferente;

d) dispozitivele electroşoc.

(4) Îndeplinirea criteriilor stabilite prin normele de omologare de către elementele specificate la alin. (3) se atestă prin certificat de conformitate, eliberat de organul de specialitate abilitat în domeniul omologării.

(5) În cazul armelor şi al muniţiilor prevăzute la art. 48 alin. (2), îndeplinirea criteriilor stabilite în normele de omologare se atestă prin certificat de atestare a îndeplinirii condiţiilor de omologare, eliberat de instituţia, organizaţia sau întreprinderea acreditată în domeniul omologării.

(6) Atribuţiile instituţiei, organizaţiei sau întreprinderii acreditate în domeniul omologării, normele şi procedura de omologare se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.

(7) Armele şi muniţiile omologate în ţara de origine cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de recunoaştere reciprocă a rezultatelor activităţilor în domeniul evaluării conformităţii sau care dispun de marcaj al staţiunilor de încercări ale ţărilor membre ale Comisiei Internaţionale Permanente şi sînt importate din aceste ţări nu se supun repetat procedurii de omologare sau de avizare.

(8) Dacă la efectuarea procedurii de omologare ori de examinare tehnică periodică se constată că nu îndeplinesc criteriile stabilite în normele de omologare, armele se depun, în funcţie de destinaţie, la armurierii licenţiaţi în domeniul reparării armelor spre a fi reparate ori spre a fi transformate în arme dezactivate sau se depun spre distrugere la organul de poliţie de competenţă teritorială pentru a fi predate Comisiei de stat pentru evaluarea, bonificarea şi rebutarea armelor, în condiţiile legislaţiei.

Articolul 53. Examinarea tehnică periodică 

(1) Armurierii licenţiaţi în domeniul reparării armelor efectuează, cu ocazia vizării permiselor de armă sau a înstrăinării armelor, examinarea tehnică periodică a armelor pentru a constata dacă acestea satisfac cerinţele esenţiale de securitate.

(2) Dacă la efectuarea examinării tehnice periodice se constată că elementele verificate satisfac cerinţele esenţiale de securitate, armurierul licenţiat în domeniul reparării armelor eliberează persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin armele certificat de efectuare a examinării tehnice periodice, care este valabil pentru o perioadă de 5 ani, în condiţiile legii.

Articolul 54. Instituirea şi ţinerea Registrului de stat al armelor

(1) Ministerul Afacerilor Interne este posesor şi deţinător al Registrului de stat al armelor, avînd următoarele atribuţii în domeniul gestionării regimului circulaţiei armelor şi a muniţiilor:

a) ţine evidenţa operaţiunilor cu arme şi cu muniţii, înscriind în registru menţiunile corespunzătoare despre persoanele care le-au procurat;

b) ţine evidenţa armurierilor care efectuează operaţiuni cu arme;

c) ţine evidenţa etapelor procedurale parcurse de autorităţile competente în cazurile de declarare a pierderii, sustragerii sau distrugerii armelor şi a muniţiilor aflate în circulaţie, efectuînd menţiunile necesare în registru;

d) cooperează cu instituţii naţionale, precum şi cu instituţii din străinătate şi organizaţii internaţionale relevante în vederea monitorizării operaţiunilor cu arme.

(2) Regulamentul cu privire la ţinerea Registrului de stat al armelor se aprobă de Guvern.

(3) Armurierii care produc arme şi muniţii au obligaţia de a ţine evidenţa automatizată a armelor şi a muniţiilor fabricate. Controlul evidenţei armelor şi a muniţiilor se efectuează de Ministerul Afacerilor Interne.

(4) Transmiterea datelor cu caracter personal despre posesorii de arme şi despre armele acestora se efectuează cu consimţămîntul necondiţionat al subiectului acestor date cu caracter personal, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(5) Ministerele, alte autorităţi administrative centrale, persoanele fizice şi juridice licenţiate în domeniu a căror activitate generează, modifică ori suspendă relaţiile de drept în domeniul regimului armelor şi al muniţiilor cu destinaţie civilă vor asigura, în acest sens, prezentarea de date în Registrul de stat al armelor în termen de 30 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei adoptate.

(6) Sistemul informaţional automatizat „Registrul de stat al armelor” va avea acces la Registrul de stat al populaţiei şi la Registrul de stat al unităţilor de drept pentru asigurarea schimbului informaţional între organele care efectuează activităţi speciale de investigaţii, în regim on-line, prin intermediul sistemului informaţional de căutare „Acces-Web”.

Capitolul VII

REGIMUL OPERAŢIUNILOR CU ARME ŞI MUNIŢII

Articolul 55. Efectuarea operaţiunilor cu arme şi muniţii

(1) Operaţiunile cu arme şi muniţii pot fi efectuate pe teritoriul Republicii Moldova numai de către armurieri sau prin intermediul lor, în condiţii stabilite de prezenta lege, cu excepţia persoanelor fizice care, în baza permisului de transport, pot introduce sau scoate din ţară, în condiţiile legii, arme letale şi neletale, muniţii aferente.

(2) Armurierii pot efectua operaţiuni cu arme şi cu muniţii în bază de licenţă eliberată de Ministerul Afacerilor Interne.

(3) Se supun reglementării prin licenţiere operaţiunile cu arme şi cu muniţii după cum urmează:

a) importul şi comercializarea de arme şi de muniţii;

b) repararea armelor;

c) producerea de arme şi/sau de muniţii.

Articolul 56. Condiţiile de licenţiere şi taxa de licenţă

(1) Licenţa pentru desfăşurarea operaţiunilor de import şi de comercializare a armelor şi a muniţiilor se acordă persoanei juridice care întruneşte următoarele condiţii:

a) deţine spaţii destinate pentru depozitarea armelor şi muniţiilor, care corespund condiţiilor stipulate la anexa nr. 3;

b) deţine spaţii destinate pentru efectuarea operaţiunilor de comercializare a armelor şi a muniţiilor, care corespund condiţiilor indicate la anexa nr. 4;

c) administratorul întreprinderii a urmat cursuri de calificare în domeniul armelor şi al muniţiilor, organizate de o autoritate acreditată conform legislaţiei;

d) vînzătorul a urmat cursuri de calificare în domeniul armelor şi al muniţiilor;

e) toţi angajaţii întreprinderii întrunesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) şi d), nu se află în niciuna din situaţiile stipulate la art. 7 alin. (2) lit. a), b) şi e)–g) şi sînt autorizaţi de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne să efectueze operaţiuni cu arme şi cu muniţii.

(2) Licenţa pentru desfăşurarea operaţiunilor de reparare a armelor se acordă numai dacă solicitantul întruneşte următoarele condiţii:

a) deţine spaţii destinate reparării şi păstrării armelor, care corespund cerinţelor indicate la anexa nr. 5;

b) cel puţin un angajat are studii în domeniu;

c) toţi angajaţii întrunesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) şi d), nu se află în niciuna din situaţiile stipulate la art. 7 alin. (2) lit. a), b) şi e)–g) şi sînt autorizaţi de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne să efectueze operaţiuni cu arme şi cu muniţii.

(3) Licenţa pentru desfăşurarea operaţiunilor de producere a armelor şi/sau a muniţiilor se acordă numai dacă solicitantul întruneşte următoarele condiţii:

a) deţine spaţii destinate pentru efectuarea operaţiunilor de producere a armelor şi/sau muniţiilor, care corespund cerinţelor stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi;

b) deţine spaţii destinate pentru depozitarea armelor, precum şi spaţii destinate exclusiv pentru depozitarea muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţii, care corespund condiţiilor stipulate la anexa nr. 3;

c) dispune de linii tehnologice de producere a armelor şi a muniţiilor omologate în condiţiile legii;

d) administratorul întreprinderii are studii în domeniu;

e) cel puţin un angajat are studii în domeniu;

f) toţi angajaţii întreprinderii întrunesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) şi d), nu se află în niciuna din situaţiile stipulate la art. 7 alin. (2) lit. a), b) şi e)–g) şi sînt autorizaţi de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne să efectueze operaţiuni cu arme şi muniţii.

(4) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genul de activitate prevăzut la art. 58 lit. a) este de 10 000 de lei, pentru genul de activitate prevăzut la art. 58 lit. b) este de 5 000 de lei, iar pentru genul de activitate prevăzut la art. 58 lit. c) este de 20 000 de lei. Licenţa se eliberează pe un termen de 5 ani.

(5) Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau pentru eliberarea copiei de pe licenţă se stabileşte în proporţie de 10 la sută din taxa pentru eliberarea licenţei, iar a duplicatului licenţei este de 500 de lei.

(6) Taxele pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau pentru eliberarea copiei de pe licenţă, sau pentru eliberarea duplicatului licenţei se varsă la bugetul de stat.

(7) Tipul formularului de licenţă şi al anexei la ea, precum şi procedura de eliberare, reperfectare şi/sau de eliberare a copiei de pe licenţă, sau de eliberare a duplicatului licenţei se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.

Articolul 57. Temeiurile de retragere sau de suspendare a licenţei

(1) Licenţa pentru desfăşurarea operaţiunilor de import şi de comercializare a armelor şi a muniţiilor se retrage în următoarele situaţii:

a) neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a)–c);

b) comercializare a armelor interzise sau deţinute ilegal;

c) comercializare sau depozitare a armelor sau a muniţiilor în spaţii necorespunzătoare condiţiilor stabilite;

d) nerespectare a condiţiilor stabilite la art. 56 alin. (1) lit. e);

e) comercializare a armelor supuse autorizării sau a muniţiilor aferente persoanelor care nu dispun de autorizaţia corespunzătoare sau de actul de identitate prezentat în original.

(2) Licenţa prevăzută la alin. (1) se suspendă în următoarele situaţii:

a) neîntrunire de către titular a condiţiilor prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a)–d);

b) neîndeplinire a condiţiilor prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. d) sau g);

c) neîndeplinire a prescripţiei organului abilitat în domeniul controlului armelor şi al muniţiilor.

(3) Licenţa pentru desfăşurarea operaţiunilor de reparare a armelor se retrage în următoarele situaţii:

a) păstrare sau reparare a armelor interzise sau pentru care nu s-a făcut dovada de deţinere a lor legală;

b) modificare sau dezactivare a armelor fără autorizaţie eliberată în modul stabilit;

c) neîndeplinire a cerinţelor prevăzute la art. 66 alin. (2).

(4) Licenţa prevăzută la alin. (3) se suspendă în următoarele situaţii:

a) neîntrunire de către titular a condiţiilor prevăzute la art. 56 alin. (2);

b) neîndeplinire a prescripţiei organului abilitat în domeniul controlului armelor şi al muniţiilor.

(5) Licenţa pentru desfăşurarea operaţiunilor de producere a armelor şi/sau a muniţiilor se retrage în următoarele situaţii:

a) neîndeplinire a condiţiilor prevăzute la art. 49 alin. (1) şi (2), art. 50 alin. (1) şi (2) sau art. 51 alin. (1);

b) producere a armelor sau a muniţiilor interzise;

c) producere ori depozitare a armelor sau a muniţiilor în spaţii necorespunzătoare condiţiilor stabilite;

d) comercializare a armelor sau a muniţiilor neomologate în modul stabilit;

e) nerespectare a condiţiilor prevăzute la art. 48 alin. (4).

(6) Licenţa prevăzută la alin. (5) se suspendă în următoarele situaţii:

a) neîntrunire de către titular a condiţiilor prevăzute la art. 56 alin. (3);

b) neîndeplinire a prescripţiei organului abilitat în domeniul controlului armelor şi al muniţiilor.

Articolul 58. Categoriile de operaţiuni care pot fi efectuate de armurieri licenţiaţi

Armurierii licenţiaţi în condiţiile art. 56 pot efectua următoarele activităţi:

a) armurierii licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de import şi de comercializare a armelor şi a muniţiilor: cumpărare, vînzare, depozitare, import, export, reexport, transbordare, transfer şi transport de arme, de muniţii şi de componente ale acestora, precum şi intermedierea efectuării acestor operaţiuni;

b) armurierii licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de reparare a armelor: păstrare, reparare, dezactivare, completare, testare şi verificare a armelor, efectuare a examinării tehnice periodice;

c) armurierii licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de producere a armelor şi/sau a muniţiilor: producere, fabricare, confecţionare, asamblare, prelucrare, experimentare, depozitare, vînzare, transport, export, casare şi distrugere de arme şi muniţii, precum şi import, export, reexport de piese şi de părţi componente de arme şi/sau de muniţii.

Articolul 59. Obligaţiile armurierilor licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de import şi de comercializare  a armelor şi a muniţiilor

(1) Armurierii licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de import şi de comercializare a armelor şi a muniţiilor au următoarele obligaţii:

a) să introducă în circuitul comercial numai armele şi muniţiile care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 48 alin. (1) şi (2);

b) să comercializeze armele şi muniţiile numai persoanelor fizice şi juridice autorizate să le procure, în baza actelor de identitate prezentate în original, iar în cazul armelor cu ţeavă ghintuită – numai după  prezentarea la organul de poliţie competent a fiecărei arme cu ţeavă ghintuită, împreună cu cîte 3 cartuşe de calibrul fiecărei arme, în vederea efectuării de tragere experimentală şi a înregistrării proiectilului şi a tubului-martor (transexperimental) în evidenţele operative ale Ministerului Afacerilor Interne. Efectuarea tragerii experimentale se atestă prin proces-verbal – pentru persoane juridice şi prin certificat – pentru persoane fizice;

c) să procure arme şi muniţii numai de la persoane juridice străine sau din Republica Moldova autorizate să desfăşoare asemenea operaţiuni, precum şi de la persoane fizice care le deţin şi le înstrăinează în condiţii de legalitate;

d) să instituie registre de evidentă a operaţiunilor cu arme şi cu muniţii conform modelelor aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne, care au regim special şi care se înregistrează la serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, şi să le prezinte la control poliţiştilor special desemnaţi;

e) să prezinte la control organelor de poliţie abilitate documentele de efectuare a operaţiunilor cu arme şi cu muniţii, precum şi documentele în baza cărora au comercializat arme;

f) să prezinte lunar organului de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială persoana fizică îşi are domiciliul sau persoana juridică îşi are sediul listele celor care au procurat arme letale şi neletale, precum şi datele de identificare a acestor arme, iar în cazul armelor cu ţeavă ghintuită, să comunice şi serviciilor Ministerului Afacerilor Interne abilitate cu gestionarea Registrului de stat al armelor şi cu înregistrarea şi evidenţa operativă a proiectilului şi a tubului-martor (transexperimental);

g) să asigure condiţiile de securitate deplină a armelor şi a muniţiilor aflate în gestiune, astfel încît cumpărătorii sau vizitatorii să nu aibă posibilitatea de a lua o armă din rastel sau din raft;

h) să înscrie în permisul de procurare, eliberat de organele de poliţie şi prezentat de către cumpărător, datele necesare de identificare a armei vîndute şi poziţia din registrul de evidenţă a armelor depuse spre vînzare;

i) să elibereze deponentului o dovadă de primire a armelor şi a muniţiilor, iar după vînzare – o copie de pe factură;

j) să anunţe imediat organul de poliţie cînd constată că armele primite în consignaţie de la persoane fizice şi juridice prezintă modificări vizibile sau alte caracteristici decît cele originale;

k) să solicite avizul poliţiei pentru persoanele angajate să efectueze operaţiuni cu arme şi cu muniţii.

(2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. d) se păstrează de către armurieri timp de 10 ani şi trebuie să cuprindă datele necesare de identificare a fiecărei arme, respectiv: tipul, marca, modelul, calibrul, conţinutul marcajului, precum şi datele de identificare a furnizorului şi a destinatarului fiecărei operaţiuni. După expirarea termenului de 10 ani, registrele se depun spre arhivare la serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne.

(3) În vederea desfăşurării operaţiunilor comerciale de import de arme şi de muniţii, în condiţiile prezentei legi, armurierii au obligaţia să solicite în prealabil serviciului abilitat al Ministerului Afacerilor Interne permis de procurare şi permis de transport, iar la export şi reexport – permis de transfer.

(4) Permisul de procurare şi permisul de transport la import, precum şi permisul de transfer la export şi reexport se acordă individual, pentru fiecare operaţiune şi numai pentru tipul, marca şi cantităţile de arme şi de muniţii care fac obiectul fiecărei operaţiuni. Termenul de valabilitate a permiselor este de 6 luni de la data de acordare. Neefectuarea în termen a operaţiunii pentru care s-a acordat permisul, indiferent de motiv, conduce la anularea permisului.

(5) Pentru efectuarea operaţiunilor de import, export, reexport şi de tranzit al armelor şi al muniţiilor aferente prevăzute în Nomenclatorul mărfurilor strategice, armurierii au obligaţia să solicite în prealabil, în condiţiile prezentei legi, autorizaţie corespunzătoare la Comisia interdepartamentală de control asupra exportului, reexportului, importului şi a tranzitului de mărfuri strategice.

(6) Persoana juridică, în termen de 30 de zile de la efectuarea importului, exportului sau a reexportului, trebuie să depună la autoritatea prevăzută la alin. (3) documentele în a căror bază s-a efectuat operaţiunea.

(7) Schimbarea de către armurieri a destinaţiei armelor sau a muniţiei procurate în condiţiile prezentei legi se face cu autorizarea autorităţii prevăzute la alin. (3).

Articolul 60. Obligaţiile armurierilor licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de reparare a armelor

Armurierii licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de reparare a armelor au următoarele obligaţii:

a) să prezinte lunar serviciului abilitat al Ministerului Afacerilor Interne lista armelor cu ţeavă ghintuită primite la reparat cărora le-au fost schimbate una sau mai multe piese menţionate la art. 66 alin. (2), precum şi lista posesorilor acestor arme;

b) să ţină evidenţa reparaţiilor în registrele create potrivit art. 59 alin. (1) lit. d) şi să le prezinte la control organelor de poliţie competente;

c) să primească la reparaţie doar arme pentru care se face dovada faptului că sînt deţinute legal;

d) în cazul în care posesorul armei nu face dovada faptului că o deţine legal, să înştiinţeze imediat organul de poliţie proxim.

Articolul 61. Obligaţiile armurierilor licenţiaţi să efectueze operaţiuni de producere a armelor şi/sau a muniţiilor

(1) Armurierii licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de producere a armelor şi/sau a muniţiilor au următoarele obligaţii:

a) să producă numai arme, muniţii şi să efectueze operaţiuni care sînt permise pe teritoriul Republicii Moldova;

b) să producă arme şi muniţii în conformitate cu normele tehnice şi de securitate a acestora;

c) să marcheze, în modul stabilit, armele şi muniţiile la data de fabricare a lor, precum şi la data de transferare din stocurile guvernamentale în uzul civil permanent;

d) să instituie registre de evidenţă a armelor şi a muniţiilor produse, precum şi de evidenţă a tuturor operaţiunilor cu ele la intrarea şi la ieşirea armelor, muniţiilor, pieselor şi a componentelor acestora, care să conţină date de identificare unică, respectiv tipul, marca, modelul, calibrul şi seria armei, precum şi numele, adresa şi numărul de identificare ale persoanei care a procurat arma;

e) să instituie registre conform modelelor aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne, care au regim special, se înregistrează la serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne şi se prezintă la control poliţiştilor special desemnaţi;

f) să dispună de laborator de încercare a armelor şi a muniţiilor, acreditat în modul stabilit;

g) să efectueze încercarea armelor şi a muniţiilor;

h) să comercializeze numai arme şi muniţii a căror conformitate la indicii de securitate a fost evaluată prin certificare, inspecţie, încercări sau testări de laborator în vederea corespunderii lor cu normele de omologare;

i) să organizeze şi să desfăşoare operaţiuni de casare şi de distrugere a armelor şi a muniţiilor care nu corespund normelor de omologare;

j) să comercializeze arme şi muniţii numai angro şi numai către persoane juridice autorizate să le procure şi să le transporte, în baza actelor de identitate autentice ale persoanei responsabile de efectuarea operaţiunii în cauză;

k) să prezinte la control organelor de poliţie abilitate documentele de efectuare a operaţiunilor cu arme şi cu muniţii, precum şi documentele în baza cărora au comercializat arme;

l) să prezinte lunar serviciului abilitat al Ministerului Afacerilor Interne listele persoanelor juridice care au procurat arme şi muniţii, precum şi datele de identificare a acestor arme;

m) să asigure integritatea şi condiţiile de securitate deplină a armelor şi a muniţiilor aflate în gestiune;

n) să solicite avizul poliţiei pentru persoanele angajate să efectueze operaţiuni cu arme şi muniţii.

(2) În vederea desfăşurării operaţiunilor comerciale de import de piese de arme şi/sau cu muniţii, în condiţiile prezentei legi, armurierii licenţiaţi în domeniul de producere a armelor şi/sau a muniţiilor au obligaţia să solicite în prealabil serviciului abilitat al Ministerului Afacerilor Interne permis de procurare şi permis de transport, iar la export şi reexport de arme, cu muniţii şi cu piese ale acestora – permis de transfer.

(3) Permisul de procurare şi permisul de transport la import, precum şi permisul de transfer la export şi reexport se acordă individual, pentru fiecare operaţiune şi numai pentru tipul, marca şi cantităţile de arme şi de muniţii, pentru piesele şi părţile componente ale acestora care fac obiectul fiecărei operaţiuni. Termenul de valabilitate a permiselor este de 6 luni. Neefectuarea în termen a operaţiunii pentru care s-a acordat permisul, indiferent de motiv, conduce la anularea permisului.

(4) În termen de 30 de zile de la efectuarea importului, exportului sau a reexportului, persoana juridică trebuie să depună la autoritatea prevăzută la alin. (2) documentele în baza cărora s-a efectuat operaţiunea.

(5) Schimbarea destinaţiei armelor sau a muniţiilor produse de armurieri, în condiţiile prezentei legi, se face cu autorizarea autorităţii prevăzute la alin. (2).

Articolul 62. Obligaţiile persoanelor juridice autorizate să transporte arme şi muniţii

Persoanele juridice autorizate să transporte arme şi muniţii au următoarele obligaţii:

a) să asigure paza transporturilor de arme pe care le efectuează, precum şi condiţiile lor de siguranţă;

b) în cazul transportării unui număr mai mare de 5 unităţi de arme sau de 2500 de cartuşe, să comunice despre aceasta organului de poliţie în a căror rază de competenţă teritorială se află locul de destinaţie al transportului, cu 5 zile înainte de efectuarea acestuia, prezentînd o copie a planului de pază a transportului de arme şi de muniţii sau o copie a ordinului de transport.

Articolul 63. Transferul armelor letale şi al muniţiilor din Republica Moldova într-un alt stat

(1) Armurierii din Republica Moldova licenţiaţi pentru importul şi comercializarea armelor şi a muniţiilor sau în domeniul producerii armelor şi a muniţiilor pot efectua operaţiuni de transfer de arme letale şi de muniţii aferente către o persoană dintr-un alt stat cu condiţia obţinerii prealabile a cîte unui permis de transfer pentru fiecare operaţiune, iar în cazul transferului de arme şi de muniţii aferente prevăzute în Nomenclatorul mărfurilor strategice, vor obţine şi autorizaţia Comisiei interdepartamentale de control asupra exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice.

(2) Permisul de transfer al armelor se acordă, la cerere, de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne în următoarele condiţii:

a) armurierul comunică organului de poliţie informaţiile prevăzute la art. 64 alin. (4), precum şi scopul transferului;

b) destinatarul este autorizat de autorităţile competente din statul în care se află să procure şi să deţină armele care îi vor fi transferate.

(3) Permisul de transfer al armelor trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 64 alin. (4), care au fost comunicate de armurier, şi este valabil numai pentru armele şi perioada înscrise în el. Documentul trebuie să însoţească armele pe tot parcursul transferului, pînă la destinaţie, şi este supus controlului autorităţilor competente ale statelor tranzitate.

(4) Serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne trebuie să comunice autorităţilor competente ale statului de destinaţie datele din permisul de transfer al armelor pînă cel tîrziu la data demarării operaţiunii de transfer.

Articolul 64.  Permisul de transfer al armelor fără acord prealabil

(1) Armurierii din Republica Moldova licenţiaţi să desfăşoare operaţiuni de import, export şi de reexport pot solicita un permis de transfer al armelor fără acord prealabil, în baza căruia pot efectua operaţiuni de transfer al armelor de foc către armurieri din statele în care aceste transferuri nu se condiţionează, prin acordarea unei autorizări prealabile, pe toată perioada de valabilitate a documentului, numai cu tipurile de arme şi către statele înscrise în permisul de transfer al armelor.

(2) Permisul de transfer al armelor fără acord prealabil se eliberează, la cerere, de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne pentru o perioada de un an, numai pentru tipurile de arme pentru care s-a solicitat autorizarea.

(3) În permisul de transfer al armelor fără acord prealabil se înscriu următoarele:

a) datele de identificare a armurierului;

b) tipurile de arme care fac obiectul operaţiunilor de transfer al armelor;

c) statele care permit introducerea pe teritoriul lor, fără acord prealabil, a tipurilor de arme care urmează să facă obiectul transferului de arme;

d) perioada de valabilitate a permisului de transfer al armelor fără acord prealabil.

(4) Efectuarea oricărei operaţiuni de transfer al armelor în baza permisului prevăzut la alin. (1) este condiţionată de prezentarea de către armurier a organului de poliţie competent, cel tîrziu pînă la data de începere a operaţiunii, a următoarelor date:

a) numele şi adresa vînzătorului sau ale persoanei care înstrăinează şi ale cumpărătorului sau beneficiarului, respectiv ale proprietarului;

b) adresa destinatarului de transfer sau de transport al armelor;

c) numărul armelor care urmează să fie transportate;

d) caracteristicile de identificare a fiecărei arme şi indicarea armei de foc care a făcut obiectul unui control al marcajelor de identificare;

e) mijloacele de transfer al armelor;

f) data de plecare şi data estimativă de sosire.

(5) Serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne trebuie să transmită imediat autorităţilor competente ale statului de destinaţie a transferului de arme datele comunicate de armurieri în condiţiile alin. (4).

(6) Permisele de transfer al armelor fără acord prealabil pot fi anulate sau, după caz, suspendate de către organele de poliţie competente, prin decizie motivată, ori de cîte ori există date certe că operaţiunea de transfer prezintă un pericol pentru ordinea publică, securitatea statului, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor.

Articolul 65. Importul armelor şi al muniţiilor

(1) Armurierii licenţiaţi în domeniul importului şi al comercializării armelor şi a muniţiilor, în condiţiile prezentei legi, au dreptul să importe arme letale şi neletale şi muniţii în baza permiselor de procurare şi a permiselor de transport al armelor.

(2) Permisele prevăzute la alin. (1) se acordă, la cerere, de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne pentru o perioadă de 6 luni, numai pentru tipurile de arme şi de muniţii pentru care s-a solicitat autorizarea.

(3) În permisul de  procurare se înscriu următoarele:

a) datele de identificare a armurierului;

b) tipurile, calibrul şi cantitatea de arme şi de muniţii care fac obiectul operaţiunilor de procurare şi de import;

c) perioada de valabilitate a permisului;

d) perioada de valabilitate a permisului de transfer al armelor fără acord prealabil.

(4) În permisul de  transport al armelor se înscriu următoarele:

a) datele de identificare a armurierului;

b) tipurile, calibrul şi cantitatea de arme care fac obiectul operaţiunilor de transport şi de import;

c) ţara din care se efectuează importul;

d) datele de identitate ale persoanei responsabile de efectuarea operaţiunii de transport şi de import;

e) perioada de valabilitate a permisului.

(5) Permisele prevăzute la alin. (1) care nu au fost folosite în termen se restituie organului emitent.

Articolul 66. Repararea armelor, schimbarea componentelor şi a pieselor de arme

(1) Repararea armelor şi schimbarea componentelor şi a pieselor de arme se efectuează de către un armurier licenţiat în domeniul reparaţiei armelor.

(2) Schimbarea componentelor esenţiale şi a pieselor de armă de foc cu ţeavă ghintuită (percutorul, ţeava, gheara extractoare, pragul aruncător, închizătorul, manşonul închizător) se efectuează în baza autorizaţiei eliberate în modul stabilit de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne.

(3) La schimbarea componentelor şi a pieselor prevăzute la alin. (2) pentru arme de foc cu ţeavă ghintuită, posesorul armei, în termen de 10 zile, va prezenta arma cu 3 cartuşe la serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne pentru a efectua tragerea experimentală pentru colecţia de gloanţe şi tuburi de cartuşe.

Articolul 67.  Regimul armelor care au devenit improprii pentru folosire

(1) Armele care, din cauza unor defecţiuni iremediabile, au devenit improprii pentru folosire se examinează de către Comisia de stat pentru evaluarea, bonificarea şi rebutarea armelor.

(2) Improprii pentru folosire se consideră armele care au marcaj falsificat, distrus, îndepărtat sau modificat, care, după efectuarea examinării balistice, dacă nu constituie corpuri delicte, se transmit Comisiei de stat pentru evaluarea, bonificarea şi rebutarea armelor în vederea casării lor.

(3) Armele care nu mai pot fi aduse în stare de funcţionare se pot dezactiva şi păstra ca arme de colecţie, panoplie, instrucţie ori piese de muzeu, iar cele nevandabile, scoase din uz sau componentele lor se predau Ministerului Afacerilor Interne pentru casarea şi distrugerea lor.

Articolul 68. Dezactivarea armelor

(1) Dezactivarea armelor se efectuează de către un armurier licenţiat în domeniul reparării armelor în baza permisului de dezactivare a armei.

(2) Permisul de dezactivare a armei se eliberează de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne la cererea posesorului de armă.

(3) Arma se consideră dezactivată atunci cînd toate componentele ei esenţiale au devenit definitiv nefuncţionale şi nu pot fi îndepărtate, înlocuite sau modificate astfel încît arma să poată fi reactivată.

(4) Dezactivarea armei de foc prin modificarea şi transformarea ei ireversibilă în una nefuncţională în mod definitiv se atestă prin raport de constatare tehnico-ştiinţifică, eliberat de serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, care serveşte drept temei pentru radierea acesteia din evidenţă.

(5) Armele dezactivate se folosesc numai pentru instrucţie, panoplie, colecţie şi ca piese de muzeu sau de expoziţie.

(6) Procedura de dezactivare a armelor de foc se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.

Articolul 69. Regimul pulberii

Pulberea destinată pentru confecţionarea cartuşelor se păstrează într-un seif sau dulap metalic, cu următoarele restricţii:

a) se admite păstrarea a maximum 20 kg neto de pulbere în clădiri cu spaţii comerciale, într-o încăpere adiacentă spaţiului de comercializare;

b) se interzice păstrarea pulberii în încăperile de comercializare, cu excepţia cantităţii pentru comercializare;

c) se admite păstrarea a maximum 50 kg neto de pulbere în clădiri nelocuite situate în zone populate, în depozitul unei clădiri utilizate în exclusivitate în scopuri industriale;

d) cantităţi mai mari decît cele menţionate la lit. a) şi c) se păstrează numai în depozite de materii explozive autorizate conform legii;

e) efectuarea importului, reexportului şi comercializării pulberii se permite doar persoanelor juridice autorizate de către serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 70. Ridicarea armelor şi a muniţiilor

(1) În cazurile prevăzute la art. 19 alin. (1), (3), (6), (7) şi (9), armele şi muniţiile se ridică de către organul de poliţie în a cărui rază de competenţă teritorială proprietarul armelor îşi are domiciliul.

(2) Armele prevăzute la alin. (1) se predau Comisiei de stat pentru evaluarea, bonificarea şi rebutarea armelor.

(3) Armele şi muniţiile se ridică dacă sînt deţinute în lipsa actelor care confirmă legalitatea deţinerii lor.

(4) Armele se ridică dacă au marcaj falsificat, distrus, îndepărtat sau modificat.

(5) Armele se ridică dacă sînt transformate, au ţeava ori patul retezat ori sînt adaptate la folosirea dispozitivelor de diminuare a zgomotului cauzat prin arderea unei încărcături.

(6) Armele şi muniţiile se ridică în situaţia de examinare a sesizărilor sau a petiţiilor privind folosirea lor nelegitimă sau contrar destinaţiei, precum şi pentru încălcarea actelor normative privind vînatul.

(7) Armele şi muniţiile se ridică şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

Articolul 71. Controlul în domeniul armelor şi al muniţiilor

(1) Ministerul Afacerilor Interne este autoritatea competentă care, prin intermediul reprezentanţilor săi, exercită controlul privind respectarea regimului armelor şi al muniţiilor, în condiţiile prezentei legi.

(2) La efectuarea controlului privind respectarea regimului armelor şi al muniţiilor, autoritatea de control va ţine cont de următoarele principii:

a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de legislaţie;

b) interpretarea dubiilor, apărute la aplicarea legislaţiei, în favoarea persoanei supuse controlului;

c) prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în timpul controlului.

(3) Controalele planificate asupra modului în care persoanele fizice şi juridice respectă regimul armelor şi al muniţiilor se efectuează de către autoritatea de control cel mult o dată la 6 luni calendaristice, cu antrenarea, după caz, a reprezentanţilor instituţiilor cu funcţii de reglementare şi de control, conform competenţei.

(4) Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei sesizări în scris din partea instituţiilor cu funcţii de reglementare şi de control privind încălcarea comisă de persoana supusă controlului a regimului armelor şi al muniţiilor ori privind îndeplinirea prescripţiilor de lichidare a încălcărilor ce ţin de regimul armelor şi al muniţiilor.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), în cazurile şi în conformitate cu procedurile expres stabilite de alte legi, controalele inopinate privind respectarea regimului armelor şi al muniţiilor pot fi efectuate de către autoritatea de control în temeiul autosesizării sau al unei sesizări în scris, depuse conform prevederilor legislaţiei cu privire la protecţia consumatorilor sau cu privire la petiţionare.

(6) La efectuarea controlului asupra respectării regimului armelor şi al muniţiilor, persoana supusă controlului prezintă informaţia şi documentele relevante pentru scopul acestui control şi asigură condiţiile pentru efectuarea lui.

(7) În baza rezultatelor controlului se întocmeşte un act de control în două exemplare, unul dintre care se remite persoanei supuse controlului, al doilea se păstrează la autoritatea de control. În caz de dezacord cu rezultatele controlului, persoana supusă controlului poate prezenta în scris, în termen de 5 zile lucrătoare de la data de întocmire a actului de control, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.

(8) În cazul în care se depistează încălcări ale regimului armelor şi al muniţiilor, autoritatea de control, în termen de 15 zile lucrătoare de la data de întocmire a actului de control, emite o prescripţie de lichidare a încălcărilor, cuprinzînd recomandările referitoare la modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi la avertizarea despre posibila suspendare sau retragere a permisului de deţinere a armelor sau, după caz, a autorizaţiei de funcţionare a tirului de tragere dacă încălcările depistate nu vor fi lichidate în termenul stabilit.

(9) Primind prescripţia de lichidare a încălcărilor regimului armelor şi al muniţiilor, persoana supusă controlului este obligată să prezinte autorităţii de control, în termenul indicat în prescripţie, o informaţie privind lichidarea încălcărilor.

(10) În caz de depistare a încălcării regimului armelor şi al muniţiilor, instituţiile cu funcţii de reglementare şi control sînt obligate să sesizeze autoritatea de control sau, după caz, autoritatea de licenţiere, prezentîndu-le documentele corespunzătoare. Autoritatea de control sau, după caz, autoritatea de licenţiere verifică, în baza documentelor prezentate, respectarea regimului de arme şi muniţii sau, după caz, a condiţiilor de licenţiere şi emite, după caz, în termen de 15 zile lucrătoare, o prescripţie de lichidare a încălcării regimului de arme şi muniţii sau, după caz, a condiţiilor de licenţiere, conform prevederilor alin. (8).

 Capitolul  VIII

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 72

(1) Tarifele pentru prestarea serviciilor şi pentru emiterea actelor emise în domeniul armelor şi al muniţiilor sînt stabilite conform anexei nr.2.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile, organizaţiile, întreprinderile, alte persoane juridice şi armurierii care deţin în proprietate sau care utilizează arme şi muniţii vor întreprinde, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsurile necesare pentru executarea prevederilor ei.

(3) Licenţele eliberate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi activitatea de întreprinzător care decurge din domeniul licenţiat, dar nu se supune licenţierii se consideră valabile pînă la expirarea termenului de valabilitate a licenţei.

(4) Persoanele fizice şi juridice care deţin arme au obligaţia ca, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, să se prezinte la organele de poliţie în a căror rază de competenţă teritorială îşi au domiciliul ori sediul pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare pentru deţinerea ori portul şi folosirea armelor, pentru eliberarea documentelor corespunzătoare, în condiţiile legii.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) care, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au întreprins masuri pentru a se conforma prevederilor ei pierd dreptul de deţinere, port şi de folosire a armelor şi a muniţiilor.

 Articolul 73

(1) Prezenta lege intră în vigoare după 12 luni de la data publicării.

(2) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale a actelor lor normative ce contravin prevederilor prezentei legi;

d) va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru aplicarea prezentei legi.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 110-XIII din 18 mai 1994 cu privire la arme (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 4, art. 43), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Anexa nr.1

CATEGORIILE DE ARME

În sensul prezentei legi, noţiunea “arme” semnifică orice obiecte care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

Categoria A – arme de foc şi muniţii interzise

a) Instrumentele şi lansatoarele militare cu efect exploziv, poziţia tarifară NM RM 9301 20 000;

b) Armele de foc automate, poziţia tarifară NM RM 9301 90 000;

c) Armele de foc camuflate sub forma unui alt obiect, ansamblurile, subansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de foc, poziţia tarifară NM RM 9301 90 000;

d) Muniţiile cu proiectile perforante, explozive sau incendiare, poziţia tarifară NM RM 9306 90 100;

e) Muniţiile cu proiectile expansive, poziţia tarifară NM RM 9306 90 900;

f) Orice dispozitiv conceput sau adaptat pentru a reduce zgomotul provocat de tragerea unui foc de armă, poziţia tarifară NM RM 9301 90 000.

Categoria B – arme de foc supuse autorizării

a) Armele de foc scurte semiautomate sau cu repetiţie, poziţia tarifară NM RM 9302 00 000;

b) Armele de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuţie centrală, poziţia tarifară NM RM 9302 00 000;

c) Armele de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuţie anulară, cu o lungime totală mai mică de 28 de centimetri, poziţia tarifară NM RM 9302 00 000;

d) Armele de foc lungi semiautomate al căror încărcător sau cameră conţine mai mult de trei cartuşe, poziţia tarifară NM RM 9303 30 000;

e) Armele de foc lungi semiautomate al căror încărcător sau cameră conţine mai mult de trei cartuşe, al căror încărcător este inamovibil sau armele pentru care nu este garantată transformarea, printr-un utilaj curent, în arme al căror încărcător sau cameră poate să conţină mai mult de trei cartuşe, poziţia tarifară NM RM 9303 30 000;

f) Armele de foc lungi cu repetiţie şi semiautomate cu ţeavă lisă, a căror ţeavă nu depăşeşte 60 de centimetri, poziţia tarifară NM RM 9303 20 100;

g) Armele de foc civile semiautomate care au aparenţa unei arme de foc automate, poziţiile tarifare NM RM 9303 20 100, 9303 30 000, 9303 90 000;

h) Armele de foc lungi cu repetiţie, altele decît cele menţionate la lit.f), poziţia tarifară NM RM 9303 20 950;

i) Armele de foc lungi cu o singură lovitură prin ţeavă ghintuită, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

j) Armele de foc lungi semiautomate, altele decît cele cuprinse la lit.d)–g), poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

k) Armele de foc scurte cu o singură lovitură, cu percuţie anulară, de o lungime totală mai mare sau egală cu 28 de centimetri, poziţia tarifară NM RM 9303 30 000;

l) Armele de foc lungi cu o singură lovitură prin ţeavă lisă, precum şi muniţia corespunzătoare, poziţiile tarifare NM RM 9303 20 100, 9303 20 950;

m) Armele scurte (pistol sau revolver) cu proiectile din cauciuc, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000;

n) Părţile esenţiale ale armelor de foc prevăzute la lit.a)–m), mecanismele de închidere, camera şi ţeava armelor de foc, în calitate de obiecte separate, poziţiile tarifare NM RM 9305 10 000, 9305 21 000, 9305 29 000.

Categoria C – arme care fac obiectul declarării

a) Armele scurte sau lungi cu propulsie cu aer comprimat care, pentru aruncarea proiectilului, folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune cu energia la gura ţevii mai mare de 7,5 J, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000;

b) Armele scurte (pistol sau revolver) confecţionate special pentru a împrăştia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000;

c) Armele de asomare, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

d) Armele cu tranchilizante, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

e) Dispozitivele destinate pescuitului cu harpon, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9501;

f) Arbaletele şi arcurile destinate tirului sportiv, precum şi săgeţile aferente, poziţia tarifară NM RM 9502;

g) Pistoalele de semnalizare, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

h) Armele vechi, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9303 10 000.

Categoria D – alte arme nesupuse autorizării

a) Armele scurte sau lungi cu propulsie cu aer comprimat care, pentru aruncarea proiectilului, folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune cu energia la gura ţevii mai mică de 7,5 J, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000;

b) Armele dezactivate, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000;

c) Pistoalele de start folosite în competiţiile sportive, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

d) Arme cu cartuşe de tip Flobert, cu energia la gura ţevii mai mică de 7,5 J, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

e) Armele de recuzită, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

f) Armele concepute în scopuri de salvare, cu condiţia ca acestea să nu poată fi folosite decît în aceste scopuri, poziţia tarifară NM RM 9303 90 000;

g) Armele albe, poziţia tarifară NM RM 9307 00 000;

h) Dispozitivele industriale, precum şi muniţia aferentă, poziţia tarifară NM RM 8205 59 300;

i) Dispozitive electroşoc, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000;

j) Spray-urile cu gaze lacrimogene sau iritante, poziţia tarifară NM RM 9304 00 000

Anexa nr.2

LISTA tarifelor pentru prestarea serviciilor şi pentru emiterea actelor în domeniul armelor şi al muniţiilor

Nr.
d/o

Serviciu prestat

Act emis

Tarif, în lei

I

Persoanelor juridice:

Pentru una unitate

1

Autorizarea procurării armelor letale şi neletale supuse autorizării Permis de procurare a armei

400

2

Autorizarea deţinerii armelor care fac obiectul declarării Certificat de deţinător

200

3

Autorizarea funcţionării tirurilor de trageri Permis de funcţionare a tirului de trageri

400

4

Autorizarea portului, folosirii şi, după caz, a deţinerii armelor letale şi neletale supuse autorizării pentru dotarea personalului propriu Permis de armă valabil numai în exerciţiul atribuţiilor de serviciu

260

5

Autorizarea transferului de arme Permis de transfer al armei

600

6

Efectuarea examinării tehnice periodice Certificat de efectuare a examinării tehnice periodice

100

7

Efectuarea examinării balistice Raport de constatare tehnico-ştiinţifică

420

8

Efectuarea tragerii experimentale Proces-verbal 100

II

Persoanelor fizice:

 

Pentru una unitate

1

Autorizarea procurării armelor letale şi neletale supuse autorizării Permis de procurare a armei

400

2

Eliberarea permisului de deţinere şi, după caz, de port al armei Permis de armă

260

3

Autorizarea deţinerii armei care face obiectul declarării Certificat de deţinător

200

4

Efectuarea examinării tehnice periodice Certificat de efectuare a examinării tehnice periodice

100

5

Efectuarea examinării balistice Raport de constatare tehnico-ştiinţifică

420

6

Efectuarea tragerii experimentale Certificat de efectuare a tragerii experimentale

100

7

Autorizarea transferului de arme Permis de transfer al armei

600

8

Acordarea atestatului de colecţionar Atestat de colecţionar

400

9

Instruirea teoretică şi practică pentru mînuirea armei de foc Adeverinţă de absolvire a cursului de instruire pentru mînuirea armei de foc

760

 

Anexa nr.3

CONDIŢIILE pe care trebuie să le întrunească spaţiile de depozitareşi păstrare a armelor şi a muniţiilor

1. Spaţiul de depozitare a armelor şi a muniţiilor reprezintă o construcţie special amenajată sub formă de depozit, destinată pentru păstrarea armelor şi muniţiilor, constituită din una sau mai multe încăperi.

2. Spaţiul de depozitare trebuie să asigure condiţii optime pentru păstrare sau depozitare îndelungată a armelor şi muniţiilor, să asigure siguranţa deplină, inclusiv apărarea împotriva incendiilor.

3. Spaţiul de depozitare nu poate fi utilizat în alt scop decît în cel pentru care este destinat.

4. Spaţiul de depozitare trebuie astfel dimensionat încît să asigure dispunerea dulapurilor metalice, rastelelor, lăzilor sau stelajelor în conformitate cu prevederile prezentei legi şi să asigure căile de acces.

5. Spaţiul de depozitare trebuie să fie construit din materiale incombustibile, să aibă uşi de acces din metal sau din materiale rezistente la foc, prevăzute cu încuietori duble independente.

6. Cheile de la intrare se păstrează la gestionarul spaţiului de depozitare care, la plecare, are obligaţia să încuie uşa de acces.

7. Al doilea rînd de chei se păstrează într-o cutie închisă, în altă încăpere decît cea de depozitare.

8. În cazul în care este asigurată paza permanentă, al doilea rînd de chei se păstrează la paznic în cutie închisă şi sigilată.

9. La uşile spaţiului de depozitare trebuie să fie instalate grilaje metalice, iar la ferestre – grilaje metalice şi plase din sîrmă, indiferent de etajul la care sînt situate încăperile.

10. Montarea grilajelor nu este obligatorie la uşile de acces confecţionate din metal cu o grosime de cel puţin 5 mm.

11. Ferestrele trebuie prevăzute cu geamuri mate sau vopsite în alb, pentru protecţie împotriva razelor solare.

12. Spaţiul de depozitare trebuie prevăzut cu sisteme de alarmă şi de protecţie împotriva efracţiei şi cu sisteme de supraveghere video.

13. Se interzice accesul în spaţiul de depozitare cu obiecte generatoare de flacără deschisă sau cu rechizite de fumat.

14. În spaţiul de depozitare se interzice efectuarea de lucrări ce nu au legătură cu manevrarea şi depozitarea armelor şi muniţiilor.

15. Spaţiul de depozitare trebuie să fie prevăzut cu instalaţii împotriva supratensiunilor atmosferice şi electricităţii statice.

16. Pardoseala spaţiului de depozitare trebuie să fie confecţionată din material incombustibil, să fie plană şi să nu prezinte fisuri.

17. Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, în spaţiul de depozitare trebuie să existe mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, care să fie accesibile în orice moment.

18. Spaţiul de depozitare trebuie asigurat cu iluminat corespunzător.

19. Cuplarea, respectiv decuplarea iluminatului electric, se face de la întrerupătoare amplasate în afara spaţiului de depozitare.

20. Corpurile de iluminat trebuie să fie în construcţie antiexplozivă.

21. În spaţiul de depozitare se vor menţine o temperatură şi o umiditate care să nu depăşească valorile admise de depozitare stabilite de producător.

22. În cazul în care, conform instrucţiunilor producătorului, temperatura trebuie menţinută în anumite limite, spaţiul de depozitare va fi prevăzut cu instalaţie de încălzire cu apă sau de climatizare (aer cald/rece).

23. Pentru controlul temperaturii şi al umidităţii, spaţiul de depozitare trebuie prevăzut cu termometru, care se instalează la 2/3 din înălţimea încăperii şi, respectiv, cu higrometru.

24. Cazanul de încălzire a apei sau de abur trebuie să fie amplasat la o distanţă de cel puţin 10 metri faţă de spaţiul de depozitare.

25. În cazul în care în spaţiul de depozitare se află şi arme, muniţiile se păstrează în dulapuri, seifuri metalice ori în lăzi metalice prevăzute cu încuietori.

26. Dulapurile trebuie să fie permanent încuiate, deschizîndu-se numai atunci cînd este necesară efectuarea unor operaţiuni.

27. Fiecare cheie este etichetată cu numărul dulapului de păstrare şi se află la persoana care are în gestiune încăperea respectivă.

28. Dublurile cheilor de la dulapuri se păstrează, etichetate, în cutie metalică închisă la persoana care are în gestiune spaţiul de depozitare.

29. Se admite depozitarea muniţiilor şi a armelor în aceleaşi dulapuri metalice dacă acestea, prin construcţie, sînt prevăzute cu compartimente şi cu uşi separate, dotate cu încuietoare.

30. Cartuşele se păstrează în ambalajul original sau în unitatea cea mai mică de ambalare în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

31. Capsele pentru muniţie se păstrează în ambalajul original sau în unitatea cea mai mică de ambalare a producătorului, în seifuri, dulapuri sau în lăzi metalice prevăzute cu încuietoare, amplasate intr-o încăpere separată de cele în care se păstrează cartuşe sau pulberi pentru muniţie.

32. Pulberile se păstrează în dulapuri sau în seifuri metalice prevăzute cu încuietori, amplasate într-o încăpere separată de cele în care se păstrează muniţii sau capse pentru muniţii.

33. Verificarea dacă spaţiul întruneşte condiţiile de depozitare a armelor şi a muniţiilor se efectuează de organul teritorial de poliţie sau de serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, la cerere sau la necesitate, cu întocmirea procesului-verbal de constatare, pentru fiecare spaţiu separat.

34. Modificarea spaţiului de depozitare a armelor şi a muniţiilor se poate realiza numai după obţinerea unui nou proces-verbal de constatare.

Anexa nr.4

CONDIŢIILE pe care trebuie să le întrunească spaţiul de comercializare a armelor şi a muniţiilor

1. Spaţiul de comercializare a armelor şi a muniţiilor reprezintă o construcţie special amenajată pentru expunerea şi vînzarea armelor şi a muniţiilor, constituită din una sau mai multe încăperi.

2. Spaţiul de comercializare trebuie să asigure condiţii optime pentru expunerea şi vînzarea armelor şi a muniţiilor, să asigure siguranţa deplină, inclusiv apărarea împotriva incendiilor.

3. Spaţiul de comercializare nu poate fi utilizat în alt scop decît în cel pentru care este destinat.

4. Spaţiul de comercializare trebuie să fie astfel dimensionat încît să asigure dispunerea vitrinelor şi/sau a rastelelor pentru expunerea armelor şi a muniţiilor, precum şi să asigure căile de acces.

5. Spaţiul de comercializare trebuie să fie construit din materiale incombustibile, să aibă uşi de acces confecţionate din materiale rezistente la foc.

6. La uşi şi ferestre trebuie să fie instalate grilaje metalice, indiferent de etajul la care sînt situate încăperile.

7. Montarea grilajelor nu este obligatorie la uşile de acces confecţionate din metal cu o grosime de cel puţin 5 mm.

8. Spaţiul de comercializare trebuie să fie prevăzut cu sisteme de alarmă şi de protecţie împotriva efracţiei şi cu sisteme de supraveghere video.

9. În spaţiile de comercializare se interzice efectuarea de lucrări ce nu au legătură cu expunerea şi/sau cu vînzarea de arme şi muniţii.

10. Pardoseala spaţiului de comercializare trebuie să fie confecţionată din materiale incombustibile, să fie plană şi să nu prezinte fisuri.

11. Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, în spaţiul de comercializare trebuie să existe mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, accesibile în orice moment.

12. În spaţiul de comercializare se vor menţine o temperatură şi o umiditate care nu trebuie să depăşească valorile admise de depozitare stabilite de producător.

13. În cazul în care, potrivit instrucţiunilor producătorului, temperatura trebuie să fie menţinută în anumite limite, spaţiul de comercializare va fi prevăzut cu instalaţii de încălzire cu apă sau de climatizare (aer cald/rece).

14. Pentru controlul temperaturii şi al umidităţii, spaţiul de comercializare trebuie să fie prevăzut cu termometru, care se amplasează la 2/3 din înălţimea încăperii şi, respectiv, cu higrometru.

15. Dacă în spaţiul de comercializare se expun şi arme, muniţiile se expun în vitrine separate prevăzute cu încuietori.

16. Vitrinele trebuie să fie încuiate permanent, deschizîndu-se numai atunci cînd este necesară efectuarea unor operaţiuni.

17. Verificarea dacă spaţiul întruneşte condiţiile de comercializare a armelor şi muniţiilor se efectuează de organul teritorial de poliţie sau de serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, la cerere sau la necesitate, cu întocmirea procesului-verbal de constatare, pentru fiecare spaţiu separat.

18. Modificarea spaţiului de comercializare a armelor şi a muniţiilor se poate realiza numai după obţinerea unui nou proces-verbal de constatare.

Anexa nr.5

CONDIŢIILE pe care trebuie să le întrunească spaţiul de reparare a armelor

1. Spaţiul de reparare a armelor reprezintă o construcţie special amenajată sub formă de atelier, destinată reparării şi păstrării armelor, constituită din una sau mai multe încăperi.

2. Spaţiul de reparare trebuie să asigure condiţiile optime pentru repararea şi păstrarea armelor, să asigure siguranţa deplină, inclusiv apărarea împotriva incendiilor.

3. Spaţiul de reparare nu poate fi utilizat în alt scop decît în cel pentru care este destinat.

4. Spaţiul de reparare trebuie să fie astfel dimensionat încît să asigure dispunerea dulapurilor metalice, rastelelor, lăzilor şi stelajelor în conformitate cu prevederile prezentei legi.

5. Spaţiul de reparare trebuie să fie construit din materiale incombustibile, să aibă uşi de acces confecţionate din metal sau din materiale rezistente la foc, prevăzute cu încuietori duble independente.

6. Cheile de la intrare se păstrează la gestionarul spaţiului de reparare care, la plecare, are obligaţia să încuie uşa de acces.

7. La uşi şi ferestre trebuie să fie instalate grilaje metalice, indiferent de etajul la care sînt situate încăperile.

8. Montarea grilajelor nu este obligatorie la uşile de acces confecţionate din metal cu o grosime de cel puţin 5 mm.

9. Spaţiul de reparare trebuie să fie prevăzut cu sisteme de alarmă şi de protecţie împotriva efracţiei şi cu sisteme de supraveghere video.

10. În spaţiul de reparare se interzice efectuarea de lucrări care nu au legătură cu manevrarea şi cu reparaţia armelor.

11. Pardoseala spaţiului de reparare trebuie să fie confecţionată din materiale incombustibile, să fie plană şi să nu prezinte fisuri.

12. Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, în spaţiul de reparare trebuie să existe mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, accesibile în orice moment.

13. Dulapurile trebuie să fie permanent încuiate, deschizîndu-se numai atunci cînd este necesară efectuarea unor operaţiuni.

14. Verificarea dacă spaţiul întruneşte condiţiile de reparare a armelor se efectuează de organul teritorial de poliţie sau de serviciul abilitat al Ministerului Afacerilor Interne, la cerere sau la necesitate, cu întocmirea procesului-verbal de constatare, pentru fiecare spaţiu separat.

15. Modificarea spaţiului de reparare a armelor se poate realiza numai după obţinerea unui nou proces-verbal de constatare.